„Este o vreme cand un om stapaneste peste alt om, ca sa-l faca nenorocit.” (Eclesiastul 8.9)
Ca tara nu e deloc intr-o situatie buna – asta scriu ziarele si nu mai prididesc. Iar de vina pentru toate, sunt actualii guvernanti – pare a fi zicerea majoritatii. In aceasta situatie, ca sa mai deplaseze atentia nemultumitilor si ingrijoratilor si potential revoltatilor, de la marile si dureroasele probleme, conducatorii au pus pe agenda o problema spinoasa de mult, dar care, pe dumnealor, de-abia acum i-a facut sa spuna „Au!”. Ca sa nu mai simta omul de rand muscaturile dureroase ale crizei, i s-a pus in fata un alt „bau-bau”, de care el, de altfel, se plangea de mult, fara a fi bagat in seama – cainele maidanez.
Si asa au inceput oamenii sa mai uite de FMI, de „promisiunile” de marire a taxelor si de „taierile” de venituri „fagaduite” napastuitilor vietii si sa discute cu patos despre „chestiunea” animalului vagabond condamnat la moarte. Si uite-asa mi-a fost si mie dat sa aud si sa citesc opinii care mi se pare ca mustesc de duplicitate. M-a uimit pana peste poate cand am auzit mari carnivori care erau scandalizati ca se vor ucide animalute, de parca animalele pe care ei le consuma ar creste in copac sau pe tarla ori ar ajunge pe masa lor printr-o metamorfoza care nu are nimic de-a face cu moartea!… Sau cand persoane cu venituri mari, dar fara dare de mana, opinau ca ar trebui alocate sume mai mari pentru adaposturile de caini, pentru ca, vezi bine, pentru un caine sunt alocati doar vreo trei milioane si ceva!… Nu am putut sa nu ma intreb daca respectivele persoane au habar sau le pasa de ce se intampla cu semenii lor in tara asta – batrani, someri… Si ca de la acesti „pricopsiti” va taia statul, ca sa tina economia „pe linia de plutire”… Cred ca mai curand acestia sunt de plans, caci multi sunt astfel condamanti la o viata mai rea decat cea de caine vagabond si la o eutanasiere lenta, mai cruda decat cea despre care se discuta in presa. Ca sa nu mai spun de persoanele cu dizabilitati. In Romania, exista peste 500.000 de persoane cu handicap si multe sunt cu handicap grav sau accentuat, iar acestor persoane, cu incapacitate partiala sau totala de munca, dependente intr-o masura mai mare sau mai mica de semenii lor si de medicamente, nu li se aloca nici pe departe cat unui caine fara adapost!…
Nu ca problema cainilor vagabonzi din Bucuresti se va rezolva cumva: este nevoie doar de putin praf in ochi pentru dispersarea atentiei – cel putin asta este opinia mea. Sau poate ca se va rezolva, poate ca bunii nostri conducatori chiar se gandesc sa „curete” strazile de animale fara adapost, ca sa le pregateasca pentru oamenii care, in conditiile actuale, au sanse reale de a ajunge sa doarma pe trotuare… Nu poti sa nu constati, cu amaraciunea de rigoare, ca, pentru a le pune ceva pe masa „vizitatorilor” FMI, conducatorii au sacrificat nu de la cel cu nenumarate mioare, ci de la cel care, sarmanul de el, nu avea decat una (2 Samuel 12.1-4)…