„oricine va zice fratelui sau: ‚Prostule!’ va cadea supt pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: ‚Nebunule’, va cadea supt pedeapsa focului gheenei”. (Matei 5:22)
Am terminat de citit Idiotul, de Dostoievski, saptamana trecuta. O carte care spune multe despre noi oamenii – si nu neaparat bune. Bineinteles ca personajele nu se impart doar in „albe” si „negre”, iar faptele lor sunt greu de incadrat in binecunoscutele categorii „bine”-„rau”.
„La inceput era Cuvantul si Cuvantul era cu Dumnezeu si Cuvantul era Dumnezeu”.
Ne doream de mult sa facem un blog, dar nu de dragul de a intra in blogosfera, de a iesi cu scaunelul la o astfel de poarta a Internetului, doar pt a „blogui”. Nu! Dorinta noastra era si este aceea de a avea/construi un blog care sa loveasca nimicurile cu care ne-am obisnuit, sa aduca lumina acolo unde plutesc acum negurile, sa aduca forma si viata acolo unde totul – sau doar o parte – pare „pustiu si gol” (Genesa 1.2). Dorim un blog care sa fie promisiunea multicolora, arcuita peste norii suferintelor si incertitudinilor multora, un blog-arca pentru crestinii de orice confesiune, care doresc un refugiu din fata diluviului care ameninta sa inece constiintele, familiile si societatea.