Sari la conținut

Dezvoltare personala

Shweta Katti – un diamant intr-un loc intunecat

„Caci El nici nu dispretuieste, nici nu uraste necazurile celui nenorocit, si nu-si ascunde fata de El, ci Il asculta cand striga catre El.” (Ps. 22:24)

Oricat de „intunecat” ar fi locul in care traim, oricat de grele incercarile si oricat de mari atacurile celor din jur si de adanci descurajarile, oricat de impovarator ar fi trecutul si de putin avutul – nimic nu poate impiedica dragostea lui Dumnezeu de a se manifesta si puterea Sa de a salva. Iar acest lucru o dovedeste cu prisosinta si experienta unei tinere din India, Shweta Katti, tanara care, desi s-a nascut intr-un loc al abuzului si al lipsei de speranta (intr-un bordel) si a fost, la randul sau, abuzata verbal, fizic si sexual de tatal sau vitreg, a reusit sa mearga mai departe, iar astazi, la 19 ani, beneficiaza de o bursa de 50.000 de dolari, avand astfel sansa de a studia psihologia la o universitate din Statele Unite.

Citește mai mult »Shweta Katti – un diamant intr-un loc intunecat

Drumul catre Varful cel mai inalt este intinat

„Ba inca si acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, fata de pretul nespus de mare al cunoasterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate si le socotesc ca un gunoi, ca sa castig pe Hristos.” (Filip. 3:8)

Saptamana aceasta se implinesc 60 de ani de la prima infruntare cu succes a maretului munte Everest. Primul om care a ajuns pe Everest este Sir Edmund Hillary, în ziua de 29 mai 1953, iar in zilele noastre, 35 de expeditii anuale au ca obiectiv atingerea inaltului varf himalayan. Toate aceste straduinte de a cuceri Everestul au insa si fatete intunecate, atat pentru cei care se ostenesc sa ajunga in varf, pentru unii incercarea avand ca rezultat pierderea unor bagaje, poate importante, si chiar a vietilor, cat si pentru nepalezii care se vad confruntati cu tone de gunoi. In cei 60 de ani sarbatoriti in aceasta saptamana au avut loc nu doar cuceriri, ci si murdariri. 60 de ani nu este un numar atat de mare de ani, dar suficient ca drumul catre Everest sa fie „intinat” cu numeroase bagaje si cu deseuri, unele cu risc biologic.

Citește mai mult »Drumul catre Varful cel mai inalt este intinat

Un bun plan pentru noul an

„Eu zic Domnului: ‚Tu esti Domnul meu, Tu esti singura mea fericire!’” (Ps. 16:2)

A mai trecut un an, a sosit altul. Nu a venit nici sfarsitul lumii si nici nici nu s-a schimbat ordinea ei, astfel incat sa inceapa sa ploua cu carnati sau cu masini sau cu case sau cu alte foloase, mai mult sau mai putin asteptate, cautate, castigate. Anul nou, pe care l-am asteptat ca pe un balon umflat cu impliniri de nerealizat, s-a spart, iar sperantele s-au spulberat. Citește mai mult »Un bun plan pentru noul an

David si Goliat, in versiune contemporana si personalizata

„El imi deprinde mainile la lupta, asa ca bratele mele intind arcul de arama. Tu imi dai scutul mantuirii Tale, dreapta Ta ma sprijina, si indurarea Ta ma face mare. Tu largesti drumul sub pasii mei, si nu-mi aluneca gleznele. (…) Tu ma incingi cu putere pentru lupta si rapui pe potrivnicii mei sub picioarele mele. (…) Tu ma scapi din neintelegerile poporului; ma pui in fruntea neamurilor; un popor pe care nu-l cunosteam imi este supus.” (Ps. 18. 34-36, 39, 43)

Miercuri seara, emisiunea „Deschide lumea!” (difuzata de Realitatea TV), pe care mama o urmarea, mi-a captat atentia (ceea ce nu prea se intampla). La emisiunea mentionata, am remarcat prezenta, parca razleata pe platou, a unei persoane in carucior si, din locvacitatea moderatorului, dar si din interventiile incalecate ale invitatilor, am inteles ca domnul izolat si victimizat se numeste Iulian Craciun si este o persoana cu dizabilitati (era evident si fara precizarile celor din jurul sau). Dar nu pentru dizabilitatea sa fusese domnul invitat si nici pentru vreuna din realizarile anterioare (care exista, in ciuda dizabilitatii sale), caci ar fi fost disonant cu ceea ce este in mod obisnuit discutat in cadrul emisiunii cu pricina. Domnul era acum expus (e corect termenul, pentru situatia in care a fost pus) pe platou, pentru ca a avut indrazneala de a candida pentru un loc in Senatul Romaniei, culmea, intr-un colegiu in care opozantul sau este o persoana foarte potenta in mediul politic si de afaceri autohton. In cadrul emisiunii, confruntarea politica dintre cei doi candidati a fost comparata cu cea dintre David si Goliat, David fiind, bineinteles, persoana cu dizabilitati, iar Goliat – domnul arhicunoscut. Citește mai mult »David si Goliat, in versiune contemporana si personalizata

Lectii importante, pentru a nu intreprinde actiuni ratate

Ce este a mai fost, si ce va fi a mai fost; si Dumnezeu aduce iarasi inapoi ce a trecut. (Ecl. 3.15)

Si se intampla ca, uneori, ce a fost in filme si parea de necrezut, sa aiba in loc in realitate si sa para chiar usor de facut, pentru persoane necunoscatoare, dar cu zel mare! Zelul unui necunoscator este daunator in orice domeniu, inclusiv in religie si arta, iar cand un atare zel se manifesta la congruenta domeniilor amintite, rezultatele pot fi cu adevarat „nemaipomenite”.

O femeie de 80 de ani din Spania, care a crezut ca zelul te face priceput la orice, mai ales daca are tangenta cu cele considerate sfinte, a trecut la restaurarea unei picturi vechi de aproximativ un secol, a carei degradare era vizibila, progresiva si… deranjanta pentru ea. Rezultatul este deconcertant si amuzant: copiii pot vedea in „pictura” reprezentarea unei fapturi infricosatoare, de basm, probabil vreun zmeu ceva, iar cei mari o creatura mai curand mitologica, hristica – in niciun caz. Jurnalistii BBC, sarcastici, au mers pana la a afirma ca imaginea restaurata „seamana acum cu o schita in creion a unei maimute foarte paroase intr-o tunica prost asezata”. Citește mai mult »Lectii importante, pentru a nu intreprinde actiuni ratate

Nici cazut si nici pierdut!

„Asa vorbeste Domnul: ‚Cine cade si nu se mai scoala? Sau cine se abate fara sa se intoarca iarasi?’” (Ier 8.4)

Pentru echipa de gimnastica feminina a Romaniei, sigur existau sperante mari in acest an. Sperante au nutrit si gimnastele care au muncit mult si antrenorii acestora, dar si cei care au asistat la aceste jocuri din fata televizorului sau, mai privilegiati, din tribunele de la Londra. Insa, chiar daca o parte din sperante au fost implinite, o mare parte au fost spulberate, iar dezamagirile au venit pe masura asteptarilor, iar cel mai mult le-au resimtit cei care au muncit. Si spectatorii si telespectatorii s-au simtit frustrati si furati, dar cei care, ani de zile, au muncit enorm, cred ca au suferit mai mult decat noi putem estima. Doar unul dintre multele elemente, executate pe podium, implica exercitii pregatitoare si repetitii dureroase si obositoare. Citește mai mult »Nici cazut si nici pierdut!