Sari la conținut

Spiritual

Mergand dupa Dumnezeu, ca orbul Bartimeu

„Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, ii voi povatui pe carari nestiute de ei; voi preface intunericul in lumina inaintea lor, si locurile strambe, in locuri netede: iata ce voi face si nu-i voi parasi.” (Isa. 42:16)

„Au ajuns la Ierihon. Si pe cand iesea Isus din Ierihon cu ucenicii Sai si cu o mare multime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cersetor orb, sedea jos langa drum si cerea de mila. El a auzit ca trece Isus din Nazaret si a inceput sa strige: ‚Isuse, Fiul lui David, ai mila de mine!’ Multi il certau sa taca; dar el si mai tare striga: ‚Fiul lui David, ai mila de mine!” (Marcu 10.46-48). Oamenii care, mai mult ca sigur il condamnau pe Bartimeu pentru ceea ce credeau a fi pacatul sau ori al parintilor sai, ca sursa a bolii (Ioan.9:2) si pentru dependenta fizica si financiara de altii, il condamnau si acum cand putea sa scape de aceste condamnari si de cauzele lor. Daca s-ar fi luat dupa cei din jur, Bartimeu ar fi ramas orb si la mila oamenilor. El a preferat sa fie la mila lui Dumnezeu o data, ca sa scape de mila oamenilor pentru totdeauna si, de aceea, decat sa mai ceara obedient, cu glas scazut, de la oameni, a preferat sa ceara cu glas tare de la Dumnezeu. Stia Bartimeu ce stia, caci modul in care semenii sai se stropseau la el dovedeste de cat respect si de cata amabilitate avea parte acel om, care, in mod cert, era considerat doar o entitate tolerata, care mananca o paine din mila-sila capatata si nemeritata. Mila oamenilor nu este ceva de dorit sa fie simtit, trait, poate ca si de aceea imparatul David a cerut sa cada mai curand in mainile lui Dumnezeu decat in mainile oamenilor, caci „indurarile Lui sunt nemarginite” (1 Cron. 21:1).

Citește mai mult »Mergand dupa Dumnezeu, ca orbul Bartimeu

Unde este Dumnezeu cand oamenii mor?

„Caci sunt bine incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici inaltimea, nici adancimea, nicio alta faptura, nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu care este in Isus Hristos, Domnul nostru.” (Rom. 8.38-39)

Mi s-a parut incredibila povestea unei victime a accidentului din Muntenegru. Un om, intrat in etapa mai varstnica a vietii, fara a fi prea batran, avea probleme cu inima si urma sa se opereze la intoarcerea din excursie. In fapt, operatia ar fi trebuit sa aiba loc inainte, dar nu mergea un aparat si aceasta … i-a schimbat viata, in fapt, i-a luat-o. Ca sa fie cazul si mai contrariant, omul se pare ca a vrut sa cedeze biletul excursiei pentru ca, probabil, nu se simtea bine, insa cuscrul sau, caruia a vrut sa ii cedeze acest bilet, a refuzat, fiind o persoana reticenta la excursiile cu autocarul.

Citește mai mult »Unde este Dumnezeu cand oamenii mor?

Drumul catre Varful cel mai inalt este intinat

„Ba inca si acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, fata de pretul nespus de mare al cunoasterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate si le socotesc ca un gunoi, ca sa castig pe Hristos.” (Filip. 3:8)

Saptamana aceasta se implinesc 60 de ani de la prima infruntare cu succes a maretului munte Everest. Primul om care a ajuns pe Everest este Sir Edmund Hillary, în ziua de 29 mai 1953, iar in zilele noastre, 35 de expeditii anuale au ca obiectiv atingerea inaltului varf himalayan. Toate aceste straduinte de a cuceri Everestul au insa si fatete intunecate, atat pentru cei care se ostenesc sa ajunga in varf, pentru unii incercarea avand ca rezultat pierderea unor bagaje, poate importante, si chiar a vietilor, cat si pentru nepalezii care se vad confruntati cu tone de gunoi. In cei 60 de ani sarbatoriti in aceasta saptamana au avut loc nu doar cuceriri, ci si murdariri. 60 de ani nu este un numar atat de mare de ani, dar suficient ca drumul catre Everest sa fie „intinat” cu numeroase bagaje si cu deseuri, unele cu risc biologic.

Citește mai mult »Drumul catre Varful cel mai inalt este intinat

Povestea balenei singuratice

„Dumnezeu tuna cu glasul Lui in chip minunat; face lucruri mari pe care noi nu le intelegem.” (Iov.37:5)

Niciun om nu se va simti pe deplin inteles de o alta fiinta umana. Iar acest lucru apare din diverse motive: pe langa limitele noastre firesti, de autocunoastere, exprimare si intelegere, discordanta este determinata si de factori ce tin de formare, prin diverse forme de educatie si socializare. Din acest motiv, poate, cultivam mai multe relatii: ceea ce nu putem comunica eficient cu un om, reusim cu altul. Dar, in ciuda multelor noastre relatii, exista si ramane in noi, o singuratate pe care nimeni nu o poate, omeneste, nici explica si nici alunga. Unii cugetatori au incercat si sa explice si sa dea recomandari pentru umplerea acestui gol, dar nu „omeneste”. Inteleptul Augustin spunea ca „In fiecare din noi, exista un gol de forma lui Dumnezeu, care poate fi umplut doar de Dumnezeu”. Din aceasta perspectiva, orice demers uman de a se implini si de a alunga singuratatea, doar prin comunicarea cu semenii, este sortit esecului. Citește mai mult »Povestea balenei singuratice

Departe de moarte

„Caci omul nu-si cunoaste nici macar ceasul, intocmai ca pestii prinsi in mreaja nimicitoare si ca pasarile prinse in lat; ca si ei sunt prinsi si fiii oamenilor in vremea nenorocirii, cand vine fara veste nenorocirea peste ei.” (Ecles. 9.12) „Caci pentru orice lucru este o vreme si o judecata, si nenorocirea paste pe om. Dar el nu stie ce si cum se va intampla, caci n-are nici cine-i spune.” (Ecles. 8.6,7)

Si, chiar daca i-ar spune, nu ar crede. Oamenii traiesc fara sa isi dea seama ca, in timp ce ei isi duc viata linistiti si crezandu-se departe de orice pericol, cu atat mai mult de moarte, fara stiinta lor au loc evenimente si planuri care le vor rasturna sau chiar curma existenta. Oameni pe care nu i-au cunoscut, la care nu s-au gandit niciodata, le apar deodata in fata (nu neaparat la propriu) si le pun punct. In aceasta situatie s-a aflat si Sean Smith, ofiterul care raspundea de comunicatii la consulatul american de la Benghazi, Libia, acolo unde patru diplomati au fost ucisi, in proximitatea datei de 11 septembrie (probabil in mod simbolic la aceasta data, care a insemnat implinirea, anul acesta, a 11 ani de la atacul asupra turnurilor gemene). Citește mai mult »Departe de moarte

Convertirea neplanuita

„Caci gandurile Mele nu sunt gandurile voastre, si caile voastre nu sunt caile Mele, zice Domnul. Ci cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat sunt de sus caile Mele fata de caile voastre si gandurile Mele fata de gandurile voastre. Caci, dupa cum ploaia si zapada se coboara din ceruri si nu se mai intorc inapoi, ci uda pamantul si-l fac sa rodeasca si sa odrasleasca, pentru ca sa dea samanta semanatorului si paine celui ce mananca, tot asa si cuvantul Meu, care iese din gura Mea, nu se intoarce la Mine fara rod, ci va face voia Mea si va implini planurile Mele.” (Isa. 55.8-11)

Dorintele noastre sunt in mod frecvent contrazise de realitate, iar planurile noastre sunt adesea sfaramate, iar noi ramanem sa facem fata unor probleme greu de suportat, dificil de acceptat si aproape imposibil de explicat.
Acum 20 de ani, am pasit pe un teritoriu pe care nimeni nu vrea sa il cunoasca, un tinut pe care oricine intentioneaza sa il ocoleasca: cel al suferintelor determinate de probleme de sanatate. Citește mai mult »Convertirea neplanuita