Social

Povestea adevarata a unui cersetor binefacator

„Caci sunt bine incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici inaltimea, nici adancimea, nicio alta faptura, nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu care este in Isus Hristos, Domnul nostru.” (Rom. 8.38-39)

In povestile din copilarie, aparea, uneori, la o raspantie, cate o zana buna, deghizata in cersetoare batrana, rasplatindu-i, apoi, pe cei cu inima buna si dare de mana. In zilele noastre, povestile parca mai coboara uneori din pagini de carte, in vietile unor indivizi ce par astfel de personaje de poveste deghizate, chiar daca povestile din care se desprind sau pe care le scriu au variante usor sau mai mult modificate.

In Bulgaria zilelor noastre, Dobri Dobrev este un un batran cersetor de 98 de ani, care a reusit, prin cererile sale, sa stranga sume importante (40.000 de euro), care nu au fost insa pentru sine utilizate, ci redirectionate, pentru restaurarea unor asezaminte de cult si pentru plata unor facturi de la un orfelinat, in conditiile in care el are un venit de doar 80 de euro pe luna, nu locuieste intr-un palat si nu este deloc „bine imbracat”.

Citește mai mult »Povestea adevarata a unui cersetor binefacator

Cu Dumnezeu aproape, biruitori prin ape…

„Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau stramtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de imbracaminte, sau primejdia, sau sabia? (…) Totusi, in toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decat biruitori, prin Acela care ne-a iubit.” (Rom. 8.35, 37)

Doua treimi dintre romani cumpara doar produsele strict necesare si probabil ca nici apropierea Sarbatorilor Pascale nu va aduce schimbari mari in obiceiurile achizitive, decat la inconstientii vizati de organizatiile de credit care lanseaza oferte „chilipir”. Romanii sunt insa obinuiti cu stransul curelei si chiar cu lipsurile la produsele fundamentale, care macar acum se gasesc, caci au existat vremuri cand acestea erau supuse procesului de rationalizare si lipseau din galantare. Este adevarat ca nici sa vezi si sa nu ai nu e placut pentru om: macar „Ochii care nu (se) vad (se) uita”, dupa cum spune un proverb, dar, cand ochii vad si pofta sau nevoia cere, spun unii ca e mult mai greu, desi, daca maine nu le-ar mai putea vedea si avea nici „macar putin, de pofta, acolea”, opinia formulata ar fi alta. Citește mai mult »Cu Dumnezeu aproape, biruitori prin ape…

Dragostea nu are culoare si nu face discriminare

„Daca zice cineva: „Eu iubesc pe Dumnezeu”, si uraste pe fratele sau, este un mincinos; caci, cine nu iubeste pe fratele sau, pe care-l vede, cum poate sa iubeasca pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? Si aceasta este porunca pe care o avem de la El: cine iubeste pe Dumnezeu iubeste si pe fratele sau.” (1 Ioan 4.20-21)

„Noi suntem tigani, doamna. Si am invatat sa impartim cu altii ce ne prisoseste”, a spus indureratul tata al unei tinere de numai 23 de ani, ucisa de cel despre care victima credea ca nu i-ar face asa ceva (chiar daca spunea), pentru ca o iubea. Moartea Alexandrei Parsa a devenit insa sansa la viata a unor persoane care asteptau un transplant, prin hotararea parintilor care, oricat au fost de indurerati, au donat organele pe care trei persoane, cu suferinte implacabile, atat de mult – si uneori poate fara speranta – le-au asteptat. Ar fi putut sa spuna „Nu!”, asa cum spun atatia altii in tara aceasta, mai ales ca unele fete bisericesti pot obiecta fata de ingroparea ca persoane „incomplete”, insa ei au spus „DA!”. Ei nu au stat pe ganduri si au facut ce au invatat si considerau ca „trebuia”: au donat organele care, dat fiind ca moartea deja lovea, fetei ii „prisoseau”. Citește mai mult »Dragostea nu are culoare si nu face discriminare

Expozitie macabra la Muzeul Antipa: oameni executati, mutilati si comercializati

„Adevarat va spun ca, ori de cate ori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie Mi le-ati facut.” (Mat. 25:40)

In copilarie si in adolescenta, cand citeam despre ororile antichitatii si ale Evului Mediu, desi mi-ar fi placut sa traiesc in vremuri mai idilice, cu mai putina tehnica si poluare mai redusa, ma simteam recunoscatoare ca m-am nascut intr-o tara civilizata si intr-o lume avansata, nu intr-un timp si intr-un spatiu barbare, in care oamenii sa (se) omoare si, apoi, sa expuna pe ziduri – sau in alte locuri cu vizibilitate – cadavrele spintecate/mutilate, ca lectie pentru cetate si pentru cei din locuri apropiate. Dar astazi am aflat, cu stupoare si imensa oroare, ca si tarile civilizate dau lectii cu expuneri de cadavre si ca, mai mult, in aceste timpuri in care, teoretic, se lupta impotriva sclaviei si se condamna traficul de fiinte umane, cateva sute de persoane, decedate in conditii neelucidate, sunt expuse in scopuri asa-zis educationale, in fapt comerciale, urmand a fi „admirate”, evaluate, apreciate si in tara noastra, la Muzeul Antipa, bineinteles pe baza unui bilet cu un anumit cost. Citește mai mult »Expozitie macabra la Muzeul Antipa: oameni executati, mutilati si comercializati

Despre vise naruite si recladite si despre fapte rasplatite

„Pentru ca nu se aduce repede la indeplinire hotararea data impotriva faptelor rele, de aceea este plina inima fiilor oamenilor de dorinta sa faca rau. Totusi, macar ca pacatosul face de o suta de ori raul si staruie multa vreme in el, eu stiu ca fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu si au frica de El.” (Ecl. 8:11-12)

Intr-o viata in care binele este hulit si chiar pedepsit, cine mai este doritor sa actioneze corect? In jungla urbana, in care oamenii fura, inseala si mint, cine mai vrea si mai poate sa fie cinstit? Cand cei care au resursele pe mana traiesc conform preceptului „cine imparte, isi face parte”, daca mai marii lumii urmeaza o astfel de cale, nu recomanda si nu rasplatesc buna purtare, de ce sa mai actionezi ca la Carte?

Undeva, pe planeta aceasta, in zilele noastre, un om a dovedit insa ca este unul dintre cei care aleg binele, indiferent de imprejurari si de ce ceea ce „altii” fac si zic. Billy Ray Harris, un om din Kansas, SUA, care isi ducea existenta pe strada si se intretinea din cersitCitește mai mult »Despre vise naruite si recladite si despre fapte rasplatite

Marea Britanie si marea invazie din 2014

„Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna.” (Mat. 11:28)

Criza din Algeria – un episod care de-acum devine istorie. Acum sunt „pe tapet” alte probleme internationale importante, precum cele ridicate de oficialitatile britanice si presa din Regat, referitoare la valul de imigranti romani si bulgari care ii vor invada in fatidicul, pentru ei, an 2014. Paradoxala aceasta teama de invadare la un popor cu un trecut invadator si teama de „afluxul sclavilor” la cei cu un istoric colonial si sclavagist demn de studiat, dar nu si de invidiat si cu atat mai putin de repetat. Poate se tem bietii oameni ca sclavii contemporani au, pentru munca lor, o plata, e adevarat insignifianta, dar nu mai duc Regatul in spate precum truditorii de pe vremuri, care lucrau pentru firimiturile de la masa stapanilor. Citește mai mult »Marea Britanie si marea invazie din 2014