Japonia

Fascinantul drum al unui samurai spre crestinism

„Eram gata sa raspund celor ce nu intrebau de Mine, eram gata sa fiu gasit de cei ce nu Ma cautau; am zis: ‘Iata-Ma, iata-Ma!’ catre un neam care nu chema Numele Meu.” (Isaia 65.1)

Zi dupa zi, aceleasi chipuri si aceleasi activitati. In valea saraca in care traieste, samuraiul acepta, cu obida, viata pe care o duce si care este aceeasi, an dupa an, fara sa banuiasca faptul ca viata i se va schimba candva radical, intr-un mod la care nici nu s-ar fi gandit. Cum ar fi putut sa viseze acest om umil, stramutat fortat, cu o viata doar putin mai buna decat a truditorilor pamantului, tratati de stapan ca vitele de munca, ce curs va lua viata sa si ca va deveni o personalitate istorica, si, mai mult, numele sau va fi scris intr-o alta Carte, pentru eternitate. Citește mai mult »Fascinantul drum al unui samurai spre crestinism

Eu, japonezul de azi

„Nu este el, Iosua, un taciune scos din foc?” (Zah.3:2) 

2 septembrie 1945 – sfarsitul celui de al doilea razboi mondial. Japonezii au semnat capitularea neconditionata. In sfarsit pace, cu adevarat, pace! Oare?

M-am intrebat de multe ori – si sunt sigura ca nu doar eu am asfel de framantari: ce s-ar fi intamplat daca „baietelul” atomic al americanilor nu ar fi distrus Hiroshima pe 6 august 1945, iar fratele „obez” al acestuia nu ar fi ars, de pe fata pamantului, Nagasaki? Nu stiu, nu am putut sa imi dau un raspuns si nu am putut nici sa raspund „pacifistilor” care afirma ca este nevoie in istorie si de bai de foc sau de sange pentru a pune punct raului. Asta vedem si in filme si in desene animate, nu? Raul trebuie curmat pe orice cale, chiar si cu mijloace extrem(e) de rele. Ba, se pare si argumenteaza unii, raul nu ar putea fi curmat altfel. Oare?

Citește mai mult »Eu, japonezul de azi