Sari la conținut

Lumina

Lumina care straluceste in intuneric

„Da, Tu imi aprinzi lumina mea. Domnul Dumnezeul meu imi lumineaza intunericul meu.” (Ps.18:28)

In noptile de iarna, cand televizoarele si radiourile nu existau, oamenii isi spuneau povesti. Si, cu cat iernile erau mai lungi si mai grele, cu atat povestile erau mai multe si mai bune, caci, torcand povestire dupa povestire, talentul de narator se desavarseste si se inmulteste. Islanda, tara cu ierni lungi si aspre, cu numeroase si premature seri intunecate, este o dovada ca aceasta afirmatie este adevarata: in lungile si asprele nopti polare, care ii tineau in casa o lunga perioada, islandezii, considerand ca timpul este o resursa pretioasa, care nu este bine sa se piarda, l-au folosit pentru a spune si asculta povesti, iar roadele se vad astazi: nordica tara are cei mai multi scriitori din lume, raportat la populatia generala – unul din zece locuitori este scriitor.

In vietile noastre apar uneori adevarate nopti polare, Citește mai mult »Lumina care straluceste in intuneric

Cat despre mine, stiu ce am ales…

„Dumnezeu a zis: ‚Sa fie lumina!’ Si a fost lumina” (Genesa 1.3);
„odata venita Lumina in lume, oamenii au iubit mai mult intunerecul decat lumina” (Ioan 3.19).

 Cu ani in urma, mergeam cu 601 in faimoasa Regie si, aglomerat fiind, a trebuit sa ascult (partial), fara sa ma pot muta, un tanar care povestea (razand!) un film, de groaza din cate am dedus eu. Bine ca era si galagie, ca altfel cine stie cate si ce fel de cosmaruri mi-ar fi alimentat. Nu sunt o cinefila, ma uit destul de rar la filme si atunci numai dupa ce ma asigur, din prezentare, ca nu imi va afecta securitatea mintii si principiile.

Citește mai mult »Cat despre mine, stiu ce am ales…