Sari la conținut

Marin Preda

Departe de moarte

„Caci omul nu-si cunoaste nici macar ceasul, intocmai ca pestii prinsi in mreaja nimicitoare si ca pasarile prinse in lat; ca si ei sunt prinsi si fiii oamenilor in vremea nenorocirii, cand vine fara veste nenorocirea peste ei.” (Ecles. 9.12) „Caci pentru orice lucru este o vreme si o judecata, si nenorocirea paste pe om. Dar el nu stie ce si cum se va intampla, caci n-are nici cine-i spune.” (Ecles. 8.6,7)

Si, chiar daca i-ar spune, nu ar crede. Oamenii traiesc fara sa isi dea seama ca, in timp ce ei isi duc viata linistiti si crezandu-se departe de orice pericol, cu atat mai mult de moarte, fara stiinta lor au loc evenimente si planuri care le vor rasturna sau chiar curma existenta. Oameni pe care nu i-au cunoscut, la care nu s-au gandit niciodata, le apar deodata in fata (nu neaparat la propriu) si le pun punct. In aceasta situatie s-a aflat si Sean Smith, ofiterul care raspundea de comunicatii la consulatul american de la Benghazi, Libia, acolo unde patru diplomati au fost ucisi, in proximitatea datei de 11 septembrie (probabil in mod simbolic la aceasta data, care a insemnat implinirea, anul acesta, a 11 ani de la atacul asupra turnurilor gemene). Citește mai mult »Departe de moarte

Viata ca o prada

„Arunca-ti painea pe ape, si dupa multa vreme o vei gasi iarasi! Imparte-o in sapte, si chiar in opt, caci nu stii ce nenorocire poate da peste pamant.” (Eclesiastul 11.1-2).

Primele noastre amintiri sunt legate de lucrurile care ne-au impresionat cel mai mult la varsta respectiva, de acele intamplari care aveau in ele macar un sambure de neobisnuit sau ceva care, la varste fragede si potrivit cu experienta noastra de viata de pana atunci, putea fi luat ca atare. Nu este strain de aceasta experienta nici Marin Preda, si scriitorul reda o astfel de scena, la inceputul cartii Viata ca o prada. Intamplarea evocata produce un „clic” in mintea si in constiinta copilului, iar, dupa acel „clic”, incepe contactul lui constient cu aceasta existenta. Ce avea neobisnuit in ea acea intamplare, atat de neobisnuit incat sa declanseze, brusc si inexorabil, constiinta unei fiinte umane, fie ea si la varsta frageda? Avea ceea ce poate misca mintile si inimile oamenilor, chiar si dupa ce si-au pierdut inocenta: daruirea.

Citește mai mult »Viata ca o prada

⇑