„Sfarsitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiti intelepti, dar, si vegheati in vederea rugaciunii.” (1Pet. 4:7)
La sfarsitul anilor ’80 si inceputul deceniului noua al secolului trecut, locuitorii micului stat Kuweit se rugau pentru intelepciunea de a investi banii. Tara era foarte prospera, locuitorii aveau venituri excedentare, dar, pentru ca nu existau nevoi imediate si vizibile, dar si din responsabilitate, oamenii se rugau pentru administrarea a ceea ce aveau. Vecinul lor nu prea bun, Irakul, stiind de aceasta ravnita prosperitate, s-a gandit ca poate colabora cu dumnezeul acestei lumi, pentru a le trimite petentilor false raspunsuri la rugaciuni. Ce a urmat, nu mai trebuie detaliat, caci despre razboiul din Golf, de la inceputul anilor ’90, se stiu sau ar trebui sa se stie mai multe decat as putea eu aici scrie. Ce cred ca trebuie insa mentionat este ca, de partea Kuweit-ului, a intervenit atunci Organizatia Natiunilor Unite (ONU), sprijinita puternic de SUA, ajutand linistitul stat sa isi recapete pacea si prosperitatea.
Fata in fata cu exemplul responsabililor investitori „pagani”, nu pot sa nu ma intreb si sa nu intreb: Daca pe timp de prosperitate, unii oameni cauta calauzirea divina in administrarea banilor, cu cat mai mult ar trebui aceasta cautata pe timp de criza, mai ales daca aceasta criza se anunta a fi una catastrofica, mai grea si mai fara speranta decat mentionatul razboiul din Golf? In razboiul respectiv, salvarea a venit de la o organizatie suprastatala si de la un stat puternic, insa in criza ce se anunta, in fata careia formatiuni suprastatale si state, altadata cunoscute ca fiind consolidate, se clatina, ce ne mai poate salva pe noi in timp de criza? Si daca de sau din criza ce va veni, salvarea nu ne-o poate oferi nimeni pe pamantul acesta, cum putem sa ne pregatim pentru ea? Ce ne va ajuta? Citește mai mult »In ce sa investim pe timp de criza sau Cronica unei morti anuntate