„A zis si celui ce-L poftise: „Cand dai un pranz sau o cina, sa nu chemi pe prietenii tai, nici pe fratii tai, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogati, ca nu cumva sa te cheme si ei la randul lor pe tine, si sa iei astfel o rasplata pentru ce ai facut. Ci, cand dai o masa, cheama pe saraci, pe schilozi, pe schiopi, pe orbi. Si va fi ferice de tine, pentru ca ei n-au cu ce sa-ti rasplateasca; dar ti se va rasplati la invierea celor neprihaniti.” (Luca 14.12-14)
Orice sarbatoare devine prilej de crestere a vanzarilor pentru diferiti comercianti, mai mari sau mai mici, si de achizitii mai mult sau mai putin justificate pentru consumatorii finali. Pe de o parte, se vrea profit, iar, de cealalta parte, se solicita relaxare, distractie, cadouri.
Sarbatoarea, in general, vinde – si acesta este si motivul pentru care Craciunul a fost si este puternic promovat de organizatiile comerciale. Aceasta „Sarbatoare a Nasterii Domnului” este puternic promovata ca una a daruirii, pentru a oferi o justificare altruista comportamentului achizitiv – care are nevoie doar de justificare pentru a trece la exprimare. Oricum, personal consider ca aceasta zi nu este, propriu-zis, una a daruirii, avand in vedere ca ziua presupune, obligatoriu, daruire reciproca, un fel de troc.
Si pentru ca bucuria, ca si dragostea, trece si prin stomac, sarbatoarea trece si prin galantare: rafturile si frigiderele magazinelor devin, uneori (nu pentru multa vreme, pentru ca se „incarca la foc continuu”), goale, iar spitalele pline. Si asta se considera ca e „bine”.
Poate ca exista insa si alte moduri de a ne raporta la un eveniment care, desi dupa nume (Sarbatoarea Nasterii Domnului), are de face si cu Dumnezeu, in fapt, prin modul in care este celebrat, are de-a face numai si numai cu omul. O sarbatoare, care ar trebui sa fie comemorativa si elogiatoare in raport cu divinitatea, devine una in care uitarea si blasfemia parca se tin de mana. Poate ca pregatirea pentru o sarabatoare nu inseamna alergare si achizitia, in exces, de lucruri inutile, iar „praznuirea” ei, nu doar mancare, bautura si „voie buna”. Poate ca ne putem raporta la aceasta sarbatoare si altfel… Cum? Idei sunt destule, in Cartea Celui „sarbatorit” prin aceasta zi si, in multe alte materiale, care, la ora actuala, circula si pe Internet – precum filmuletul de mai jos.
[youtube]LkTyPzRzuwc[youtube]