„Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci si ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine! De cate ori am vrut sa strang pe copiii tai cum isi strange gaina puii sub aripi, si n-ati vrut!” (Matei 23:37)
Este titlul unei carti de John R. Carling, pe care am citit-o in aceasta saptamana. Si care m-a uimit – prin calitati! Pentru ca sunt si carti care nu doar ma uimesc, ma bulverseaza chiar – si nu prin plusuri! Dar aceasta carte, din punctul meu de vedere, chiar este buna. Ceea ce ma face sa regret ca, desi o aveam de ceva timp pe stoc, la Libraria Baruc, nu mi-am facut timp, pentru a o citi, decat de curand…
Daca ar fi sa ma raportez la o grila de evaluare/recomandare, as considera amintitata carte ca fiind recomandabila din mai multe motive:
– pentru un roman: fir narativ bine conturat, fara contradictii, intriga captivanta, suspans, discursuri bine argumentate;
– pentru un roman istoric: cartea nu este fictiune pura, „speculatie fara fundatie”; dimpotriva, lucrarea valorifica foarte multe izvoare istorice;
– pentru o carte crestina: modul in care comunica mesajul spiritual.
Pe partea de corectura, cred ca ar fi fost loc de mai bine, dar au fost publicate carti clasice, de catre „case mari”, cu greseli mult mai bogate – la cantitate si la grad de abatere. Dar nu despre acestea vreau sa „povestesc”.
Cartea m-a uimit, pentru ca mi s-a parut ca este o transcriere beletristica a unei sectiuni din cartea „Tragedia veacurilor” (sau Marea Lupta) de Ellen G. White, respectiv a acelei parti care abordeaza apostazia si caderea Ierusalimului. Similtitudinile mi-au trezit in suflet nostalgiile inceputurilor, dat fiind ca „Tragedia…” a fost printre primele carti protestante bune, pe care le-am citit si una care mi-a format anumite opinii, iar pe altele mi le-a transformat in convingeri ferme si durabile. Referirile similare la anumite evenimente istorice nu sunt date de faptul ca unul dintre cei doi autori l-a copiat pe celalalt, ci de raportarea la aceleasi izvoare istorice. Pentru cei sceptici, asa ca mine, o vizita la bibioteca si compararea cu sursele indicate sau citirea unor lucrari de specialitate, cu referiri la perioada respectiva, nu poate fi decat benefica, atat din punct de vedere spiritual, cat si din punct de vedere cultural.
Cetatea blestemata contine nu doar lectii istorice, ci si spirituale, de luat in seama mai ales de catre noi, cei care credem ca traim ultimele clipe ale acestui pamant. Asemanarile dintre lumea de atunci si cea de acum sunt multe si cartea mentionata le evidentiaza, chiar daca nu face analogia directa cu actualitatea (de ex. declinul spiritual si decadenta morala, unificarea lumii sub o limba de circulatie universala, dominanta, care permite avansarea Evanghliei in cat mai multe zone ale lumii). Dar, dincolo de asemanarile stabilite in paginile unei lucrari cu autor pamantesc, se contureaza asemanarile semnalate in paginile Cartii cu Autor ceresc, acel Autor care, in profetia sa „plangatoare”, rostita de pe Muntele Maslinilor, a vorbit nu doar despre caderea acelei cetati si despre semnele ce vor preceda tragedia, ci si despre caderea acestei lumi si semnele de „blestem” prevestitoare. In ce masura aceste semne vor fi pentru noi un blestem sau o binecuvantare, depinde de fiecare si in ce mod depinde de noi, cum si unde ne putem gasi un Refugiu din fata pustirii, cartea lui John R. Carling ofera multe raspunsuri, dar si multe teme de gandire!