„Caci gandurile Mele nu sunt gandurile voastre, si caile voastre nu sunt caile Mele, zice Domnul. Ci cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat sunt de sus caile Mele fata de caile voastre si gandurile Mele fata de gandurile voastre. Caci, dupa cum ploaia si zapada se coboara din ceruri si nu se mai intorc inapoi, ci uda pamantul si-l fac sa rodeasca si sa odrasleasca, pentru ca sa dea samanta semanatorului si paine celui ce mananca, tot asa si cuvantul Meu, care iese din gura Mea, nu se intoarce la Mine fara rod, ci va face voia Mea si va implini planurile Mele.” (Isa. 55.8-11)
Dorintele noastre sunt in mod frecvent contrazise de realitate, iar planurile noastre sunt adesea sfaramate, iar noi ramanem sa facem fata unor probleme greu de suportat, dificil de acceptat si aproape imposibil de explicat.
Acum 20 de ani, am pasit pe un teritoriu pe care nimeni nu vrea sa il cunoasca, un tinut pe care oricine intentioneaza sa il ocoleasca: cel al suferintelor determinate de probleme de sanatate. Daca ar fi vorba doar de o scurta boala, o gripa banala, o afectiune politicoasa, care vine, dar mai si pleaca, suportabilitatea si acceptarea s-ar schimba, iar explicatiile poate nici nu s-ar mai cauta. Dar cand, zi dupa zi, an dupa an, problemele persista, mai estompate sau mai accentuate, dar mereu prezente, in mod exasperant persistente, cand nu exista o evolutie predictibila si nu intrevezi nicio iesire posibila, atunci iti doresti macar explicatii sa gasesti. Caci, desi, in general, ne multumim, ca si eroul din „Mitul lui Sisif”, sa ne aplecam, zi de zi, asupra poverii acestei existente, intr-o rutina ce nu se sfarseste si care nu poate fi nici abrogata si nici explicata, de multe ori, interogarile noastre (chiar daca nu exista raspunsuri anterioare sau premise pentru cercetare) izvodesc iar, cand apar probleme cu caracter „exceptional”. Dilemele existentiale si imboldurile noastre cercetatoare, ce pareau reprimate, ies la iveala tot mai incapatanate, dar si tot mai „neonorate”. Caci este posibil ca, mii de zile, sa mergem la culcare si sa ne trezim, fara sa primim/gasim raspuns la aceasta intrebare: „De ce?”. Pana cand, intr-o dimineata, un telefon suna si o ruda si prietena buna te anunta ca una dintre fostele ei colege de facultate a venit in tara, dintr-o tara musulmana (unde este casatorita, cu un musulman), pentru a-si marturisi public credinta in Hristos, prin botez. O fata pe care aceasta prietena draga a luat-o candva la biserica pe care o frecventa, fara sa stie apoi, ce s-a mai intamplat cu ce a „semanat”.
Ce ar avea un astfel de telefon cu situatia mea? Pai chiar in ziua cu pricina, zi cu nelipsitele dureri si framantari, ma intrebam ce rost or avea problemele de sanatate si limitele mele pentru o viata cu mai multa activitate. Iar prin acest telefon, primit chiar cand se implineau 15 ani de la botez (15 ani, pe 15 august), Dumnezeu mi-a raspuns: „Daca nu ar fi fost aceste probleme de sanatate, nu ai fi avut nici timpul si nici interesul necesar pentru a studia Biblia (pe care am studiat-o cu sarg, caci imi credeam sfarsitul aproape si doream sa stiu de ce am trait si ce se va intampla cu mine dupa moarte, iar daca voi mai trai, cum trebuie sa vietuiesc si cum si de ce sa ma impac cu problemele de sanatate si, bineinteles, cum ar putea fi acestea explicate). Iar daca tu nu ai fi studiat Biblia, nu ai fi aflat ce ai impartasit, apoi, cu aceasta ruda apropiata, care, la randul ei, daca nu ar fi avut cunostinta despre Persoana care tebuie mereu onorata printr-o viata curata, ar fi vorbit de orice altceva, dar nu despre Biblie si despre Dumnezeu, cu acea fata”.
Gandul ca, atunci cand eu m-am imbolnavit, Dumnezeu avea in vedere acea fata si multe alte persoane despre care, poate, doar in cer voi afla, m-a uimit si, ca si Iosif, am constientizat si afirmat ca la El nu exista intamplare si ca, desi nu ne doreste suferinta, o poate folosi spre binele nu doar al nostru, ci al multora si spre slava Sa. Cand Iosif se afla in caravana de sclavi, nu stia ca Dumnezeu, prin acel eveniment tragic, urma sa salveze toata familia sa si chiar natiunea care se nastea. Dar, peste multi ani, a realizat si clamat care era planul Lui, de fapt: „(…) ca sa va scap viata m-a trimis Dumnezeu inaintea voastra. (…) Dumnezeu m-a trimis inaintea voastra ca sa va ramana samanta vie in tara si ca sa va pastreze viata printr-o mare izbavire (…) Asa ca nu voi m-ati trimis aici, ci Dumnezeu.” (Gen. 45.5,7,8) In uimirea mea, l-am indreptatit si pe Iov, constatand, ca si acesta, ca „am vorbit, fara sa le inteleg, de minuni, care sunt mai presus de mine si pe care nu le pricep” (Iov 42.3).
Daca te confrunti cu probleme de neexplicat si care ti se par greu sau imposibil de acceptat, daca ti se pare ca duci o viata absurda si mergi doar pe drumuri care se infunda, daca ai framantari si intrebari la care nu ai primit raspuns, ai incredere in Dumnezeu, ca iti va da raspunsul potrivit la vremea potrivita si ramai langa El, chiar daca acest raspuns nu vine in forma si la vremea dorita si chiar daca vine „doar” cu o convertire neplanuita!