„Intelepciunea si-a zidit casa, si-a taiat cei sapte stalpi. Si-a injunghiat vitele, si-a amestecat vinul, si-a pus masa. Si-a trimis slujnicele si striga, de pe varful inaltimilor cetatii: ‚Cine este prost, sa vina incoace!’ Celor lipsiti de pricepere le zice: ‚Veniti de mancati din painea mea si beti din vinul pe care l-am amestecat! Lasati prostia si veti trai, si umblati pe calea priceperii!’” (Prov. 9.1-6)
In Predica de pe munte, Isus avertizeaza ca oricine spune aproapelui sau „prostule” sau „nebunule”, cade sub incidenta pedepsei divine (Mat. 5.22). Chiar daca aceste apelative nu trebuie folosite in comunicarea cu aproapele, termenii „prostie” si „nebunie” sunt utilizati „in popor” pentru a desemna: o capacitate intelectuala situata sub nivelul considerat normal din punct de vedere psiho-medical sau deprecierea facultatilor cognitive, lipsa de invatatura si chiar naivitatea, in ceea ce priveste „prostia”; in cazul „nebuniei”, termenul este utilizat, in principal, pentru a desemna o boala mentala sau consecintele acesteia, o actiune „nechibzuita” sau un comportament iresponsabil, imoral ori in dezacord cu normele si valorile grupului care sanctioneaza, cu acest apelativ, anumite fapte si chiar pe faptuitor. Uneori, ambii termeni desemneaza consecintele aceleiasi cauze, precum in cazul dementei, in care se asimileaza si regres intelectual marcat, dar si modificari comportamentale care evidentiaza tulburari mintale, iar in alte situatii, utilizarile sunt opozante, adica despre un om se poate spune ca „nu e deloc prost”, ba dimpotriva, dar ca este „nebun”.
Din instinct de autoconservare, stima de sine sau mandrie, oamenii nu isi doresc sa se puna in dreptul lor etichete precum „prostie” sau „nebunie” (chiar daca, invers, o fac frecvent cu semenii lor). Insa, intre ce vrem si ce credem ca ni se cuvine si ceea ce urmeaza sa primim este o diferenta. Una pe care o putem face si noi, avand grija sa evitam acei factori care contribuie la degenerarea sau dereglarea mintii noastre. Astfel, oamenii de stiinta au identificat cativa factori ce tin de stilul de viata si a caror luare in considerare ne poate ajuta la conservarea zestrei noastre mintale:
1. Alimentatia dezechilibrata si greutatea peste medie (obezitatea si supraponderalitatea) micsoreaza creierul si il imbatranesc prematur, chiar cu aproximativ 16 ani. Creierul uman se depreciaza in timp cu aproximativ 0,5% an, dar la persoanele supraponderale aceasta scadere este cu 4% mai mare, iar la cele obeze cu 8%! Acest lucru se intampla deoarece, la persoanele cu greutate peste media normala, sangele circula mai greu, creierul nu este oxigenat, iar celulele cerebrale, lipsite de oxigen, mor. Mai mult, obezitatea si factorii sai cauzatori (alimentatia dezechilibrata, bazata pe dulciuri si grasimi) altereaza mintile noastre prin pierderile materiei cenusii, implicata in procesele cognitive, dar si in cele afective. Alimentatia dezechilibrata conduce, deci, nu doar la obezitate, ci, pe aceasta cale, si la Alzheimer si alte forme de dementa! De exemplu, nu doar diabetul, ci si valorile glicemice situate la pragul superior al „normalitatii” determina reducerea volumului creierului, avand drept consecinta dementa. Asa ca, daca umblati cu mierea pe degete, incercati sa va spalati pe maini, nu sa folositi cavitatea bucala pe post de servetel, pentru ca, altminteri, de colo putin si de dincolo mai mult, s-ar putea sa se adune peste ce am gandit si sa ajungem sa nu mai gandim si sa folosim chiar degetele in loc de vesela!
2. Daca este dubitativ ca de „inima rea” se moare, in privinta „nebuniei”, se pare ca nu exista dubii. La propriu, stress-ul si depresia inseamna „pierderea mintilor”, nu doar prin pierderea neuronala, cat, mai ales, a conexiunilor neuronale. Poate, de aceea, Biblia abunda in indemnuri de tipul „Nu te teme”, „Nu te ingrijora” si in mii de promisiuni de ocrotire si izbavire. Dumnezeu stie ca stress-ul cronic ne altereaza nu doar temporar capacitatea intelectuala si, implicit, aceea de a discerne Vocea Sa si calea pe care El ne-o poate indica. El stie ca framantarile perpetuate ne afecteaza pe durate nederminate si, de aceea, El incearca sa vina la noi pe ape, oricat ar fi acestea de framantate, prin Cuvantul si Duhul Sau, prin care ne poate fi – si vrea sa ne fie – mereu aproape!
In concluzie, atunci cand vine vorba de mancare, este bine ca aceasta sa fie mai usoara nu doar cantitativ, ci si in grasimi si dulciuri, pentru a nu ajunge in pericolul de a deveni usori la minte. Insa, in plan spiritual, hrana poate fi imbelsugata, caci, sub actiunea acestui tip de hrana, mintea nu se mai contracta si, astfel, riscul de prostie sau nebunie nu se mai arata!