„Dobandeste intelepciune, dobandeste pricepere.” (Proverbe 4.5 p.p.)
Cu privire la redactarea unei lucrari stiintifice, am amintiri destul de colorate din facultate, locul in care, din acest punct de vedere, „mi s-a pus pixul in mana”. La facultate am dat examen dupa noua ani de pauza, impusi de existenta unor probleme serioase de sanatate. Despre admitere si alte cele legate de facultate, voi povesti altadata. Acum insa vreau sa relatez ceva amuzant. Primul seminar la care am fost prezenta a fost unul de xyz, cu un profesor care vorbea mult, trecand de la una la alta si, pe deasupra, era si foarte urat. Da, el nu era vinovat ca arata astfel, dar cand un aspect fizic, pentru mine inspaimantator, se mai coreleaza si cu exigenta exagerata, este de inteles de ce unii studenti tac malc si stau pe scaune cat mai departate de profesorul-zmeu. La primul seminar cu acest profesor „dragalas”, ni s-a spus ca trebuie sa facem un referat. Cum eu absolvisem liceul cu noua ani in urma, pe la inceputul anilor ‘90, nu stiam ce este acela referat (nu se pomenea de asa ceva in liceele de pe vremea aceea) si cum studiile medii erau in domeniul economic, termenul „referat” m-a dus cu gandul la un document care se intocmea in gestiune-contabilitate pe vremuri (nu stiu daca acum mai este necesar). Mi-am dat seama insa ca nu despre asa ceva poate fi vorba si am realizat atunci, cu destul de multa spaima, ca timpul a trecut nu in favoarea mea si am foarte multe lucruri de invatat si recuperat intr-un timp destul de scurt. Si am reusit sa recuperez repede, gratie unui alt profesor cu aere de zmeu, dar cu infatisare mai umana.
Acesta din urma ne-a introdus, fara prea multe pregatiri prealabile si fara niciun pic de gratie, in tainele redactarii unei lucrari stiintifice, urmand sa dovedim, chiar in cursul acelui semestru, printr-o lucrare redactata de noi, ca ne-am insusit respectivele informatii. Profesorul acela era considerat sadic de studenti (cel putin unii din colegii mei au declarat ca ar da cu masina peste el, atat de mult il iubeau!), dar pentru ca spunea clar ce vrea si incerca sa fie cat mai clar cu putinta si cu privire la modul in care putem sa realizam ceea ce ni se cere, eu il apreciam. E adevarat ca imi placea si disciplina si, una-peste-alta, asa am ajuns in anul IV sa imi fac licenta cu acest profesor pe care il apreciam, dar de care ma temeam si cam asteptam sa scap, la un moment dat.
De ce am povestit aceste lucruri: ideea este ca se poate sa inveti sa faci lucrari stiintifice si inca destul de repede, iar lucrarile, care mai inainte te-au inspaimantat, este foarte posibil sa ajunga sa iti placa, daca te tii de ele si incerci sa le faci cat mai bine posibil.