De ce daruiesc oamenii?

„Si sa nu dati uitarii binefacerea si darnicia; caci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Ii plac.” (Evr. 13:16)

Suntem in luna cadourilor, in zilele in care oamenii isi dau daruri unii altora, in Numele lui Dumnezeu, al popularului Mos Craciun, in numele unor organizatii sau in nume propriu. Toate darurile se raliaza insa la ziua (ori perioada proxima acestei zile) in care o mare parte din crestinatate celebreaza Nasterea Domnului Hristos, Marele dar oferit de Cer oamenilor. Dar, de ce cheltuie oamenii atat de mult in aceste zile, care este motivatia pentru atat de multa daruire? Sa daruiasca din dragoste, sa aiba mai multe impulsuri generoase in aceasta perioada?

In ceea ce priveste organizatiile, acestea o fac pentru buna lor imagine, atunci cand este vorba de daruri oferite celor din exterior, si pentru buna functionare, cand darurile nu ii imbogatesc pe cei din interior, dar ii mai linistesc, caci acestea pot tine locul primelor sau al maririlor de salariu, chiar daca nu cu prea mult succes.

Dar indivizii pentru ce cheltuie sume care, in anumite cazuri, exced posibilitatile reale si lasa pe daruitori „muritori de foame” dupa Sarbatori. In general, de ce ofera oamenii daruri semenilor lor? Poate ca unii o fac din dragoste si cu generozitate. Potrivit Scripturii, altii o fac insa:
– Pentru autoetalare, fie dand mai mult decat au („Unul face pe bogatul, si n-are nimic” – Prov. 13:7), fie afirmand ca „au facut si au dat”, ceea ce, in realitate, nu s-a intamplat („Ca norii si vantul fara ploaie, asa este un om care se lauda pe nedrept cu darniciile lui” – Prov. 25:14);
– Pentru a obtine diverse favoruri („Darurile unui om ii fac loc si-i deschid intrarea inaintea celor mari” – Prov.18:16);
– Pentru a deturna, in interes propriu, diverse hotarari judecatoresti sau alte decizii ale unor instante publice („Sa nu primesti daruri; caci darurile orbesc pe cei ce au ochii deschisi si sucesc hotararile celor drepti” – Exod. 23:8; „Cel rau primeste daruri pe ascuns ca sa suceasca si caile dreptatii.” – Prov. 17:23);
– Ca semn de omagiu („Imparateasa din Seba a vazut toata intelepciunea lui Solomon si casa pe care o zidise si bucatele de la masa lui, si locuinta slujitorilor lui, si slujbele si hainele celor ce-i slujeau, si paharnicii lui, si arderile de tot pe care le aducea in Casa Domnului. (…) Ea a dat imparatului o suta douazeci de talanti de aur, foarte multe mirodenii si pietre scumpe. N-au mai venit niciodata in urma atatea mirodenii cate a dat imparateasa din Seba imparatului Solomon” – 1 Imp. 10:4-5, 10);
– Ca recunoastere a unei autoritati („Niste filisteni au adus lui Iosafat daruri si un bir in argint; si arabii i-au adus si ei vite, sapte mii sapte sute de berbeci si sapte mii sapte sute de tapi” – 2 Cronici 17:11; „Amonitii aduceau daruri lui Ozia, si faima lui s-a intins pana la hotarele Egiptului, caci a ajuns foarte puternic.” – 2 Cron. 26:8);
– In semn de multumire („Naaman s-a intors la omul lui Dumnezeu cu tot alaiul lui. Cand a ajuns, s-a infatisat inaintea lui si a zis: ‚Iata, cunosc acum ca nu este Dumnezeu pe tot pamantul, decat in Israel. Si acum, primeste, rogu-te, un dar din partea robului tau.’” – 2 Imp. 5:15);
– La anumite evenimente, ca implinire a unor traditii si obiceiuri („De aceea iudeii de la tara, care locuiesc in cetati fara ziduri, au facut din ziua a paisprezecea a lunii Adar o zi de bucurie, de ospat si de sarbatoare, in care isi trimit daruri unii altora.” – Est. 9:19);
– Pentru a coagula si intretine relatii de prietenie („Omul darnic are multi lingusitori si toti sunt prieteni cu cel ce da daruri” – Prov. 19:6; „Efraim a dat daruri ca sa aiba prieteni!” – Osea. 8:9), pentru a obtine sau intretine sentimente de dragoste („de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea decat dispret” – Cant. Cant. 8:7), in cadrul ceremonialului de cerere in casatorie sau ca „zestre” in casatoria propriu-zisa („Si robul a scos scule de argint, scule de aur si imbracaminte, pe care le-a dat Rebecai; a dat, de asemenea, daruri bogate fratelui sau si mamei sale.” – Gen. 24:53; „Sihem a zis tatalui si fratilor Dinei: ‚Sa capat trecere inaintea voastra si va voi da ce-mi veti cere. Cereti-mi o zestre cat de mare si cat de multe daruri, si voi da tot ce-mi veti zice; numai dati-mi fata de nevasta.’” – Gen. 34:11-12) sau chiar pentru a starni interesul erotic si a intretine relatii sexuale („ai dat daruri tuturor ibovnicilor tai, i-ai castigat prin daruri, ca sa-i tragi la tine” – Ezech. 16:33);
– Pentru a incheia tratate politice sau de alt tip („Si Avraam a luat oi si boi, pe care i-a dat lui Abimelec; si au facut legamant amandoi” – Gen.21:27; „Chiar daca ei dau daruri neamurilor, tot ii voi apasa, ca sa inceteze pentru putina vreme sa mai unga vreun imparat si domni.” Osea 8:10); si legamintele cu Dumnezeu sunt consfintite de promisiuni de binecuvantare sau daruri, dintre care ultimul si cel mai mare este reprezentat de Darul Fiului Sau („Fiindca plata pacatului este moartea, dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru” – Rom. 6.23; „El S-a facut chezasul unui legamant mai bun” – Evr.7:22);
– Pentru a preveni sau atenua nemultumirile mostenitorilor („Avraam a dat lui Isaac toate averile sale. Dar a dat daruri fiilor tiitoarelor sale” – Gen. 25:5-6; „Ioram avea ca frati, fii ai lui Iosafat, pe Azaria, Iehiel, Zaharia, Azaria, Micael si Sefatia, toti fii ai lui Iosafat, imparatul lui Israel. Tatal lor le daduse daruri insemnate in argint, in aur si in lucruri scumpe, impreuna cu cetati intarite in Iuda; dar imparatia a lasat-o lui Ioram, pentru ca el era intaiul nascut.” – 2 Cron. 21:2-3);
– Pentru a atenua/evita potentialul antagonic al unor situatii si pentru a evita conflicte distrugatoare („Solii s-au intors inapoi la Iacov si au zis: ‚Ne-am dus la fratele tau, Esau; si el vine inaintea ta cu patru sute de oameni. Iacov s-a inspaimantat foarte mult si l-a apucat groaza. (…) Iacov a petrecut noaptea in locul acela. A luat din ce mai avea cu el si a pus deoparte, ca dar pentru fratele sau, Esau: doua sute de capre si douazeci de tapi, doua sute de oi si douazeci de berbeci, treizeci de camile alaptatoare cu manjii lor, patruzeci de vaci si zece tauri, douazeci de magarite si zece magarusi. Le-a dat robilor sai, turma cu turma, deosebit, si a poruncit robilor sai: ‚Treceti inaintea mea si lasati o departare intre fiecare turma.’” – Gen. 32:6,7 p.p, 13-16; „Unul din slujitorii lui Nabal a venit si a zis catre Abigail, nevasta lui Nabal: ‚Iata ca David a trimis din pustiu niste soli sa intrebe de sanatate pe stapanul nostru, si el s-a purtat rau cu ei. Si totusi oamenii acestia au fost foarte buni cu noi; nu ne-au ocarat si nu ni s-a luat nimic, in tot timpul cat am fost cu ei in camp. Ne-au fost zid si zi si noapte, in tot timpul cat am fost cu ei, la pascutul turmelor. Sa stii acum si vezi ce ai de facut, caci pierderea stapanului nostru si a intregii lui case este hotarata, si el este asa de rau incat nimeni nu indrazneste sa-i vorbeasca. Abigail a luat indata doua sute de paini, doua burdufuri cu vin, cinci oi pregatite, cinci masuri de grau prajit, o suta de turte de stafide si doua sute de legaturi de smochine. Le-a pus pe magari si a zis slujitorilor sai: ‚Luati-o inaintea mea, si eu voi veni dupa voi.’ N-a spus nimic barbatului ei, Nabal. Ea a incalecat pe un magar, a coborat muntele pe un drum tufos, si iata ca David si oamenii lui se coborau in fata ei, asa ca i-a intalnit.” – 1 Sam. 25.14-20).

Daca ar fi sa se faca o lista cu motivatiile noastre, oare s-ar implini cuvintele: „Vindeti ce aveti si dati milostenie.” (Luca 12.33), „imparte-ti painea cu cel flamand si adu in casa ta pe nenorocitii fara adapost; daca vezi pe un om gol, acopera-l, si nu intoarce spatele semenului tau.” (Isa.58:7), „faceti bine si dati cu imprumut, fara sa nadajduiti ceva in schimb.” (Luca 6.35) sau „’Cand dai un pranz sau o cina, sa nu chemi pe prietenii tai, nici pe fratii tai, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogati, ca nu cumva sa te cheme si ei la randul lor pe tine, si sa iei astfel o rasplata pentru ce ai facut.’” (Luc. 14:12)?

Oamenii nu isi fac daruri doar unii altora, ci au adus daruri si lui Dumnezeu (sau, dimpotriva, altor zeitati), cu aceeasi diversitate motivationala – fie pentru a implini Cuvantul Sau, fie pentru a-L indeparta din vietile lor. Dar acesta ar putea fi subiectul unui alt articol. In incheierea acestuia insa, nu mai am nimic de adaugat, la ceea ce deja am consemnat, decat un sfat: fiecare sa studieze Cuvantul lui Dumnezeu, cu luare-aminte in primul rand in dreptul sau, sa decida si sa actioneze asa cum il va motiva El. Si speranta mea este ca, procedand astfel, darurile noastre viitoare vor fi deparazitate de motivatiile uzuale si interesate.