„m-am deprins sa fiu multumit cu starea in care ma gasesc”. (Filipeni 4.11)
Apostolul Pavel dovedea si marturisea o extraordinara abilitatate (una care ar trebui sa fie, din anumite puncte de vedere, cat se poate de comuna) de a se adapta diferitelor conjuncturi. Fie lipsa, fie prosperitate, fie pace, fie probleme de tot felul, apostolul reusea sa treaca senin si biruitor prin orice etapa a vietii sale, cu orice ar fi adus aceasta.
Dar deprinderea de a fi multumit cu o anumita stare nu inseamna neaparat adaptabilitate – nu! Poate fi si cramponare de o anumita stare. Daca apostolul intelegea multumirea cu starea de fapt prin acceptare si adaptare (asta nu inseamna ca nu intreprindea nimic pentru rezolvarea problemelor), altii traiesc dupa considerentul potrivit caruia a fi multumit cu starea prezenta presupune neaparat ca aceasta sa fie una confortabila, iar pentru pastrarea ei sa fii dispus sa faci orice efort si orice „sacrificiu”.
Cam asa ceva cred ca arata si statisticile actuale. Potrivit unor articole aparute in ziarul Romania Libera de ieri, 17 august 2009, in ultimul an s-au inregistrat cu 3.000 mai putine casatorii, iar nasteri – cu un minus de peste 26.200 in raport cu anul anterior.
Sa fie criza de vina? Tot ce se poate. Mai putine locuri de munca, mai putine venituri, mai putine sanse de a avea propriul „cuib”, mai multe incertitudini – cui ii mai arde sa se casatoreasca in conditiile acestea sau sa aduca pe lume fiinte care cer, cer, cer?
Minusurile mentionate nu sunt insa doar efectul crizei. Libertatea si toate privilegiile de dupa ‘89 au adus, in timp, o scadere dramatica a interesului pentru intemeierea unei familii si pentru procreere. Nu ca persoanele de sex opus nu au mai avut de-a face intre ele intr-un mod intim sau public. O, ba da. Dar asta intr-un mod liber, fara atata formalizare, fara angajamente si responsabilitati inerente. „De ce sa ma leg la cap cand nu ma doare?” Da, adica nu ma doare de celalalt cu care pot sa ma incurc si pe care pot sa il incurc, cu buna-voie si nesilit de nimeni.
Nu contest ca aceasta criza poate avea puternice implicatii sociale si de tipul celor mentionate anterior. Dar criza poate fi si un pretext grozav pentru cei putin zis indecisi, o scuza care le permite sa amane sau anuleze ceea ce oricum nu prea aveau chef sa realizeze. O multumire cu starea prezenta si o cramponare egoista de ceea ce mi se pare bun si nu vreau cu niciun pret sa schimb.
Nota: NU imi doresc ca acest articol sa fie interpretat dupa bunul plac si aplicat in mod iresponsabil, in propriile vieti, de catre cei care se grabesc sa se casatoreasca sau/si sa aiba copii, fara a lua in considerare contextul socio-economic general si pe cel particular.