„Ci sa-L cautati la Locasul Lui si sa mergeti la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul vostru din toate semintiile voastre, ca sa-Si aseze acolo Numele Lui.” (Deut. 12:5)
In prezent, in mediul crestin, tot mai mult se spune ca nu conteaza ziua, locul in care te inchini si modul in care o faci. In concordanta cu acest mod de gandire, de graire si de vietuire, asa-zise biserici crestine si asa-zisi slujbasi fac compromisuri socante, pentru a atrage „enoriasi”, dar si organizatiile comerciale apeleaza la stratageme care sa le permita clientilor sa creada ca se inchina lui Dumnezeu, chiar in timp ce utilizeaza serviciile lor, cand, de fapt, in acest mod stau departe de El si actioneaza chiar contrar Cuvantului Sau.
Astfel de antreprenori au aparut, bineinteles, in SUA, acolo unde oamenii vor sa se gandeasca mereu la Dumnezeu, dar in asa fel incat sa fie siguri ca uita de El. Dupa initiative in care inchinarea si predicarea erau dinamizate cu bauturi alcoolizate, pentru ca Apa Vietii era plictisitoare si insuficienta pentru o sete prea mare, au aparut si organizatii care promoveaza o devotiune personala bazata pe miscare, dar nu pe orice fel de miscare, ci pe un fel de dans la bara, e adevarat nu foarte lasciv, dar nici potrivit a se desfasura pe o muzica de inchinare.
Dincolo de metodele eronate de „evanghelizare” si de strategiile murdare de marketing, exista nevoia sau dorinta oamenilor de a se sti cu Dumnezeu oricand, chiar si cand haladuiesc departe de El. Aici tintesc si cei care doresc sa aiba rezultate cuantificabile in activitati „misionare” sau in sfere comerciale. De parca, daca un lucru rau este prezentat in Numele lui Dumnezeu, devine bun. Insa, prezentat ca atare, „prinde” la amatorii de crestinism lax si la cei care nu au prea mult discernamant.
In Scriptura se mentioneaza ca Dumnezeu a solicitat o inchinare foarte riguroasa: „Ci sa-L cautati la Locasul Lui si sa mergeti la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul vostru din toate semintiile voastre, ca sa-Si aseze acolo Numele Lui. Acolo sa va aduceti arderile voastre de tot, jertfele voastre, zeciuielile voastre, cele dintai roade, darurile aduse ca implinire a unei juruinte, darurile de bunavoie si intaii nascuti din cirezile si turmele voastre. (…) Sa nu faceti, dar, cum facem noi acum aici, unde fiecare face ce-i place. (…) Atunci va fi un loc, pe care-l va alege Domnul Dumnezeul vostru ca sa faca sa locuiasca Numele Lui acolo. (…) Acolo sa aduceti tot ce va poruncesc: arderile voastre de tot, jertfele, zeciuielile, cele dintai roade si darurile alese pe care le veti face Domnului pentru implinirea juruintelor voastre. (…) Vezi sa n-aduci arderile tale de tot in toate locurile pe care le vei vedea; ci sa-ti aduci arderile de tot in locul pe care-l va alege Domnul in una din semintiile tale, si acolo sa faci tot ce-ti poruncesc eu.” (Deut. 12:5-6, 8, 11, 13-14). In Noul Testament, chiar daca nu mai exista sistemul ceremonial, indicatiile biblice referitoare la inchinare nu s-au schimbat, in sensul ca, in continuare, pretind un standard inalt, o viata religioasa cu adevarat evlavioasa, prin care cu adevarat sa fie onorat Cel Prea Inalt. Timpurile s-au schimbat, dar Dumnezeu si Cuvantul Sau nu, si, potrivit voii Sale exprimata in acest Cuvant, este important cand, unde si cum ne inchinam sau mentionam Numele Sau.