Ce este a mai fost, si ce va fi a mai fost; si Dumnezeu aduce iarasi inapoi ce a trecut. (Ecl. 3.15)
Si se intampla ca, uneori, ce a fost in filme si parea de necrezut, sa aiba in loc in realitate si sa para chiar usor de facut, pentru persoane necunoscatoare, dar cu zel mare! Zelul unui necunoscator este daunator in orice domeniu, inclusiv in religie si arta, iar cand un atare zel se manifesta la congruenta domeniilor amintite, rezultatele pot fi cu adevarat „nemaipomenite”.
O femeie de 80 de ani din Spania, care a crezut ca zelul te face priceput la orice, mai ales daca are tangenta cu cele considerate sfinte, a trecut la restaurarea unei picturi vechi de aproximativ un secol, a carei degradare era vizibila, progresiva si… deranjanta pentru ea. Rezultatul este deconcertant si amuzant: copiii pot vedea in „pictura” reprezentarea unei fapturi infricosatoare, de basm, probabil vreun zmeu ceva, iar cei mari o creatura mai curand mitologica, hristica – in niciun caz. Jurnalistii BBC, sarcastici, au mers pana la a afirma ca imaginea restaurata „seamana acum cu o schita in creion a unei maimute foarte paroase intr-o tunica prost asezata”. Oricum ar interpreta imaginea privitorul, reactia nu poate fi, in functie de varsta, decat de infricosare, consternare sau de haz mare. In mod ironic, o descendenta a artistului Elias Garcia Martinez, cel care a realizat tabloul (acum compromis) „Ecce Homo”, alocase suma necesara pentru restaurare.
Omul greseste, persevereaza in greseala si, apoi, se trezeste ca din mahmureala si… ce face? Autoarea impresionantei restaurari, dupa ce a realizat ca interventia ei a daunat, a raportat unei autoritati ca „a dat-o in bara” si sunt necesare masuri suplimentare pentru reparare. Femeia s-a scuzat ca preotul a stiut, iar interventia ei a fost publica si, daca nimeni nu a oprit-o, vina, parca spune doamna, daca se pune problema de asa-ceva, nu i se poate in mod exclusiv aloca.
Ce se mai poate face pentru refacere, specialistii incearca sa afle, dar este posibil si ca, in cazul in care pictura originala nu se mai poate recupera, peretele sa fie acoperit cu un poster care sa reprezinte imaginea originala… Cazul mentionat a facut inconjurul lumii, fiind intens mediatizat si comparat cu cel din pelicula „Bean – The Ultimate Disaster Movie”, film care prezinta cum un asa-zis doctor in arta distruge pictura considerata cea mai valoroasa din SUA, dar salveaza situatia cu un poster ingenios cosmetizat.
In aceasta intamplare, tragi-comica, pot fi identificate cateva lectii, care cred ca ar trebui analizate.
In primul rand, uneori, incercam, prin puterile noastre, sa corectam chipul lui Hristos in noi sau in cei din jur, esuand lamentabil, pentru ca ignoram faptul ca acest Chip poate fi creat si recreat doar de Dumnezeu. Atunci cand incercam sa luam locul si sa ne asumam activitatea Marelui Pictor, esuam in mod lamentabil si, apoi, alergam la El, speriati de ce am stricat si ni se pare imposibil de reparat. Pentru El nimic nu este insa imposibil de realizat si Dumnezeu este dornic sa ne ajute sa revenim la conditia initiala, de oameni facuti dupa chipul Sau. Iar daca El reuseste sa refaca chipul slutit de cel rau prin pacat, va reusi sa repare si ceea ce noi, sub calauzirea falsului restaurator, am stricat. Dar, este mai bine sa cerem ajutorul Sau, inainte de a trece la actiune, nu dupa ce am actionat si am vazut ca nu este bine. Mai ales ca Dumnezeu a platit deja intreg pretul pentru ca imaginea Sa in noi sa fie pe deplin si corect realizata, nu alterata.
In al doilea rand, de multe ori uitam sau ignoram ca, si daca suntem crestini si suntem animati de motivatii bune, cand pornim la actiune, trebuie sa ne asiguram ca avem:
– cunostintele, abilitatile si delegarea necesare;
– un plan sigur si supervizat si o strategie clara pentru punere in aplicare;
– mijloace de salvare in cazul unor crize, partiale sau generale.
Mai presus de toate acestea si in toate acestea, bineinteles ca este nevoie de calauzire divina si binecuvantare, dar sa nu socotim ca, astfel, putem sa le substituim pe cele mai sus precizate. Faptul ca, in Biblie, sunt si exceptii mentionate, acestea arata doar ca regulile sunt astfel confirmate. Dumnezeu nu le-a considerat de prisos; dimpotriva, pentru lucrarile necesare Cortului Sau, El a randuit persoane care aveau talente recunoscute (Exod. 35.30-35, Exod. 38.22-23), iar Isus mentioneaza ca, atunci cand incepem sa facem ceva, sa ne asiguram ca avem cu ce termina (Luca 14.28). Uneori, „fiii veacului acestuia” (…) „sunt mai intelepti decat fiii luminii” (Luc.16:8), pentru ca ei „fac razboiul cu chibzuinta” (Prov. 20.18) si nu confunda, precum cei piosi, actiunea prin credinta cu cea savarsita prin nesabuinta.
Doar ca aceste lucruri dezirabile si realizabile sunt, pentru bunii crestini, neglijabile. Ca si „femeia-pictor”, de multe ori, nemultumiti de existentele noastre sau de anumite lucruri din jurul nostru si, fara a avea pregatirea sau delegarea necesare, intervenim pentru a face „reparatiile” de rigoare, dupa buna noastra gasire cu cale. Consideram poate ca nimeni nu face nimic, ca am asteptat destul si este de datoria noastra, chiar daca priceperea lipseste, sa intervenim. Iar, daca atunci cand pornim la drum, credem ca tot ce intentionam sa facem este bun, apoi, dupa esec, ne scuzam ca nu am stiut ca ar putea fi gresit, ca altii au stiut despre ce am facut si ca, daca ei nu ne-au oprit, noi am perseverat, pentru ca nimeni nu ne-a avertizat. Speriati de urmarile nefaste ale actiunilor noastre, alergam la cei pe care ii considem competenti si responsabili, pentru a repara daunele provocate si neanticipate; macinati de vina si speriati de consecinte, nu ne ducem la Dumnezeu, desi singurul care ne poate ajuta si face ceva este El.
Acestea sunt doar cateva lectii importante, pentru a nu intreprinde actiuni ratate. Celelalte, asteapta sa fie identificate, analizate, invatate si aplicate. Ma tem, insa, ca si acestea au fost deja uitate, chiar si de mine, care le-am facut publicate!…