„Caci El nici nu dispretuieste, nici nu uraste necazurile celui nenorocit, si nu-si ascunde fata de El, ci Il asculta cand striga catre El.” (Ps. 22:24)
Oricat de „intunecat” ar fi locul in care traim, oricat de grele incercarile si oricat de mari atacurile celor din jur si de adanci descurajarile, oricat de impovarator ar fi trecutul si de putin avutul – nimic nu poate impiedica dragostea lui Dumnezeu de a se manifesta si puterea Sa de a salva. Iar acest lucru o dovedeste cu prisosinta si experienta unei tinere din India, Shweta Katti, tanara care, desi s-a nascut intr-un loc al abuzului si al lipsei de speranta (intr-un bordel) si a fost, la randul sau, abuzata verbal, fizic si sexual de tatal sau vitreg, a reusit sa mearga mai departe, iar astazi, la 19 ani, beneficiaza de o bursa de 50.000 de dolari, avand astfel sansa de a studia psihologia la o universitate din Statele Unite.
Poate ca, daca noi am fi cunoscut-o pe Shweta, fata timida si nesigura pe ea, vorbind foarte putina engleza si cu o provenienta, in „ochii lumii”, demna de condamnat si de evitat, nu i-am fi acordat prea multe sanse in aceasta viata si nu stiu daca ne-am fi gasit macar cuvinte pentru incurajat. Poate ca, totusi, un „bun” crestin i-ar fi spus sa se roage „mult si bine”, sa spere, sa se increada in Dumnezeu, sa astepte si/sau sa accepte si sa rabde, dar nu stiu cati „slujitori” ai Lui i-ar fi aratat in mod concret o cale de scapare, ar fi mobilizat-o, consiliat-o si ajutat-o, pentru a iesi din valea intunecata a vietii sale catre un loc cu ceva mai mult soare. Dar Dumnezeu a intervenit prin cai la care nu ne-am fi gandit: mama sa, o lucratoare in industria sexului, a dorit ceva bun pentru fiica ei si a stiut ca, dincolo de ceea ce altii, chiar si tatal vitreg, spun ca este un copil „murdar si urat”, se afla un om cu potential mult. Si aceasta mama, nestiutoare si de rau facatoare, a invatat-o si motivat-o bine pe fiica sa, sa studieze, considerand ca scoala reprezinta o cale prin care Shweta ar putea progresa si s-ar putea salva.
Insa nici straduintele si nici sperantele nu ar fi fost de ajuns, daca in calea acestei fete nu ar fi aparut lucratori ai unui ONG, oameni care au vazut in Shweta un potential pe care doar mama sa l-a mai vazut si care au inteles ca experienta ei de viata ar putea fi o reala binecuvantare pentru cei aflati in situatii asemanatoare, daca tanara ar beneficia de o pregatire universitara corespunzatoare. Shweta a fost sfatuita sa aplice la diverse universitati din State, iar scopul marturisit in aplicatiile sale, de a studia psishologia pentru a se intoarce in tara si a lucra in beneficiul celor care traiesc in medii si trec prin situatii similare, i-a deschis calea. Istoria, determinarea si altruismul ei au impresionat atat de mult, incat trei universitati au raspuns cu „DA!”.
Cu ajutorul oamenilor care au ajutat-o sa se vindece de ranile unui trecut abuziv si au incurajat-o sa spere si sa faca mult, Shweta a putut sa ajunga si sa-i aduca si pe altii „la lumina”. Ea a putut sa vada astfel lumina nu doar din intunericul trecutului sau, care poate fi transformat intr-o binecuvantare pentru cei din jur, dar si pentru propriul viitor. Si poate ca a inteles, sau cel putin ne-a transmis prin exemplul sau, un curs, despre interventiile lui Dumnezeu, extrem de pretios: ca nimic nu este prea greu pentru Dumnezeu si imposibil pentru omul care, chiar fara sa stie ca face asta, asculta de El; ca, atunci cand lucrurile stagneaza sau chiar se inrautatesc, cand nu mai exista parca nicio speranta si toate eforturile se irosesc, oameni la care nu ne-am gandit si imprejurari pe care nu le-am planuit, ne vin in ajutor: „Eu chem de la rasarit o pasare de prada; dintr-o tara departata, un om ca sa implineasca planurile Mele: da, Eu am spus si Eu voi implini; Eu am planuit si Eu voi infaptui.” (Isa. 46:11) Cand ne consideram victime ale trecutului, Dumnezeu ne spune ca „toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau.” (Rom.8:28), chiar daca intr-un mod si intr-un timp neasteptat si poate total diferit de ceea ce am cerut cand ne-am rugat. Iar cand viitorul nu pare deloc bun, pentru ca in prezent traim rau, Dumnezeu ne spune: „Caci Eu stiu gandurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace, si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde.” (Ier. 29:11) Dar experienta mentionata ne invata nu doar cum trebuie sa ne raportam la noi, ci si la cei din jur, ca sa ii salvam. Oameni nepromitatori pot fi, sub bratul Sau, aur curatit prin foc, insa, pentru ca noi apreciem in functie de ceea ce vedem, adevarate lingouri zac ascunse in continuare sub molozul unor situatii si aparente descurajatoare.
Dumnezeu poate si vrea sa lucreze in vietile noastre pentru a ne calauzi si izbavi, dar vrea mai mult decat atat: El vrea sa lucreze si prin vietile noastre, pentru a ajuta si a salva. Iar pentru dragostea si puterea Sa nu exista nici capitole prea intunecate, nici cai prea incurcate si nici persoane prea descurajante. Resursele Sale sunt nelimitate si El poate aduce la liman corabiile, oricat ar fi apele de agitate, dupa cum poate scoate, chiar si din noroi, adevarate briliante. Pamantul este plin de diamante, precum Shweta Katti – fata de diamant, cu viata si piele de bazalt, tanara cu moralitate si intelepciune sclipitoare, formate insa in cuptorul incercarilor, la temperatura mare. In aceasta pierduta umanitate, exista multe pietre pretioase care trebuie cautate si care pot fi gasite, de multe ori, in locurile cele mai neasteptate si cel mai putin cutreierate. Nu trebuie decat sa ne predam, sa ne rugam si sa lucram, fara sa Il conditionam sau limitam pe Dumnezeu – si El ne poate ajuta sa ajungem la aceste pretioase exponate. Sa ne mobilizam, dar sa Il lasam si pe El sa lucreze, iar modul in care va actiona, oamenii nu pot nici in cele mai indraznete planuri si nazuinte sa il anticipeze!