Alimentatie

Gras si „frumos” sau slab si sanatos?

„(…) imparte-ti painea cu cel flamand si adu in casa ta pe nenorocitii fara adapost; daca vezi pe un om gol, acopera-l, si nu intoarce spatele semenului tau. Atunci lumina ta va rasari ca zorile, si vindecarea ta va incolti repede.” (Isa. 58.7-8)

„Eglon era un om foarte gras” (Jud. 3.17). Aceste cuvinte au fost scrise acum cateva mii de ani in cartea Judecatorilor, cu privire la imparatul Moabului din acea perioada. Dar, se pare ca imparatul Eglon nu a fost singurul conducator obez al antichitatii. Paleopatologia – stiinta care studiaza urmele lasate de boli la fosilele pastrate din antichitate – a scos la iveala faptul ca prosperitatea a afectat populatiile antice prin diferite afectiuni, inclusiv prin obezitate. Studiile realizate pe mumiile egiptene, respectiv un numar de 35.000 de autopsii, arata cum bolile civilizatiei afectau clasa conducatoare din Egipt, unul din marile imperii ale antichitatii. Egiptenii bogati aveau un stil de viata sedentar si o alimentatie bogata in alimente rafinate, grasimi si dulciuri, ceea ce a condus, inevitabil, la obezitate. Desi marturiile arheologice, respectiv picturile, basoreliefurile si statuile, infatiseaza niste conducatori supli, chiar cu o foarte buna conditie fizica, studiul mumiilor atesta contrariul, adica nu doar vedetele actuale isi cosmetizeaza imaginea publica, acest tertip fiind o practica foarte veche. Citește mai mult »Gras si „frumos” sau slab si sanatos?

Cum sa nu te imbolnavesti de prostie si nebunie

„Intelepciunea si-a zidit casa, si-a taiat cei sapte stalpi. Si-a injunghiat vitele, si-a amestecat vinul, si-a pus masa. Si-a trimis slujnicele si striga, de pe varful inaltimilor cetatii: ‚Cine este prost, sa vina incoace!’ Celor lipsiti de pricepere le zice: ‚Veniti de mancati din painea mea si beti din vinul pe care l-am amestecat! Lasati prostia si veti trai, si umblati pe calea priceperii!’” (Prov. 9.1-6)

In Predica de pe munte, Isus avertizeaza ca oricine spune aproapelui sau „prostule” sau „nebunule”, cade sub incidenta pedepsei divine (Mat. 5.22). Chiar daca aceste apelative nu trebuie folosite in comunicarea cu aproapele, termenii „prostie” si „nebunie” sunt utilizati „in popor” pentru a desemna: o capacitate intelectuala situata sub nivelul considerat normal din punct de vedere psiho-medical sau deprecierea facultatilor cognitive, lipsa de invatatura si chiar naivitatea, in ceea ce priveste „prostia”; in cazul „nebuniei”, termenul este utilizat, in principal, pentru a desemna o boala mentala sau consecintele acesteia, o actiune „nechibzuita” sau un comportament iresponsabil, imoral ori in dezacord cu normele si valorile grupului care sanctioneaza, cu acest apelativ, anumite fapte si chiar pe faptuitor. Uneori, ambii termeni desemneaza consecintele aceleiasi cauze, precum in cazul dementei, in care se asimileaza si regres intelectual marcat, dar si modificari comportamentale care evidentiaza tulburari mintale, iar in alte situatii, utilizarile sunt opozante, adica despre un om se poate spune ca „nu e deloc prost”, ba dimpotriva, dar ca este „nebun”. Citește mai mult »Cum sa nu te imbolnavesti de prostie si nebunie