Pedeapsa

Despre vise naruite si recladite si despre fapte rasplatite

„Pentru ca nu se aduce repede la indeplinire hotararea data impotriva faptelor rele, de aceea este plina inima fiilor oamenilor de dorinta sa faca rau. Totusi, macar ca pacatosul face de o suta de ori raul si staruie multa vreme in el, eu stiu ca fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu si au frica de El.” (Ecl. 8:11-12)

Intr-o viata in care binele este hulit si chiar pedepsit, cine mai este doritor sa actioneze corect? In jungla urbana, in care oamenii fura, inseala si mint, cine mai vrea si mai poate sa fie cinstit? Cand cei care au resursele pe mana traiesc conform preceptului „cine imparte, isi face parte”, daca mai marii lumii urmeaza o astfel de cale, nu recomanda si nu rasplatesc buna purtare, de ce sa mai actionezi ca la Carte?

Undeva, pe planeta aceasta, in zilele noastre, un om a dovedit insa ca este unul dintre cei care aleg binele, indiferent de imprejurari si de ce ceea ce „altii” fac si zic. Billy Ray Harris, un om din Kansas, SUA, care isi ducea existenta pe strada si se intretinea din cersitCitește mai mult »Despre vise naruite si recladite si despre fapte rasplatite

Cum sa nu te imbolnavesti de prostie si nebunie

„Intelepciunea si-a zidit casa, si-a taiat cei sapte stalpi. Si-a injunghiat vitele, si-a amestecat vinul, si-a pus masa. Si-a trimis slujnicele si striga, de pe varful inaltimilor cetatii: ‚Cine este prost, sa vina incoace!’ Celor lipsiti de pricepere le zice: ‚Veniti de mancati din painea mea si beti din vinul pe care l-am amestecat! Lasati prostia si veti trai, si umblati pe calea priceperii!’” (Prov. 9.1-6)

In Predica de pe munte, Isus avertizeaza ca oricine spune aproapelui sau „prostule” sau „nebunule”, cade sub incidenta pedepsei divine (Mat. 5.22). Chiar daca aceste apelative nu trebuie folosite in comunicarea cu aproapele, termenii „prostie” si „nebunie” sunt utilizati „in popor” pentru a desemna: o capacitate intelectuala situata sub nivelul considerat normal din punct de vedere psiho-medical sau deprecierea facultatilor cognitive, lipsa de invatatura si chiar naivitatea, in ceea ce priveste „prostia”; in cazul „nebuniei”, termenul este utilizat, in principal, pentru a desemna o boala mentala sau consecintele acesteia, o actiune „nechibzuita” sau un comportament iresponsabil, imoral ori in dezacord cu normele si valorile grupului care sanctioneaza, cu acest apelativ, anumite fapte si chiar pe faptuitor. Uneori, ambii termeni desemneaza consecintele aceleiasi cauze, precum in cazul dementei, in care se asimileaza si regres intelectual marcat, dar si modificari comportamentale care evidentiaza tulburari mintale, iar in alte situatii, utilizarile sunt opozante, adica despre un om se poate spune ca „nu e deloc prost”, ba dimpotriva, dar ca este „nebun”. Citește mai mult »Cum sa nu te imbolnavesti de prostie si nebunie