Sari la conținut

Protestant

Dragi protestanti, aveti pentru ce sa va rugati!

„De aceea, pentru ca ai pret in ochii Mei, pentru ca esti pretuit si te iubesc, dau oameni pentru tine si popoare pentru viata ta. Nu te teme de nimic, caci Eu sunt cu tine”. (Isa. 43.2)

Zilele acestea, un politician aflat, candva, intr-o situatie inaltata si, astazi, intr-una disperata, si-a exprimat frustrarile, in raport cu anumite anchete judiciare, intr-o maniera jignitoare pentru populatia protestanta, prin remarca referitoare la „cresterea exponentiala a membrilor sectelor religioase in Romania”. Nu cred ca este prea greu sa iti dai seama ca „sectanti” sunt considerati cei care sunt protestanti.Citește mai mult »Dragi protestanti, aveti pentru ce sa va rugati!

Uciderea in Numele Domnului – cauze si efecte, intrebari si raspunsuri

„Izbaveste pe cei tarati la moarte si scapa pe cei ce sunt aproape sa fie injunghiati. Daca zici: ‚Ah! N-am stiut!’… Crezi ca nu vede Cel ce cantareste inimile si Cel ce vegheaza asupra sufletului tau? Si nu va rasplati El fiecaruia dupa faptele lui?” (Proverbe 24.11-12)

Zilele trecute, o femeie penticostala a comis o crima abonimabila: si-a ucis propriul copil, justificand ca fapta a fost poruncita de Dumnezeu, iar actiunea sa a insemnat, de fapt, un act de ascultare neconditionata, oarba… Dupa citirea stirii si a unor comentarii, am notat cele de mai jos, incercand sa gasesc si sa ofer cateva raspunsuri, nu finale, celor care isi pun sau pun intrebari in legatura cu fapta mentionata, dar si replici celor care comenteaza, nu mereu cu stiinta sau bunavointa. Lectura mi-a dovedit, sau cel putin m-a facut sa ma gandesc, la faptul ca:

Citește mai mult »Uciderea in Numele Domnului – cauze si efecte, intrebari si raspunsuri

Bunul crestin care nu mai este samaritean

„Ascultati, acum, voi care ziceti: ‚Astazi sau maine ne vom duce in cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie si vom castiga!” (Iac.4:13) „Si ce ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om in schimb pentru sufletul sau?” (Mat.16:26)

Max Weber, în „Etica protestanta si spiritul capitalismului”, afirma ca, odata cu Reforma, bogatia, respectiv acumularea de avere, nu mai sunt incriminate, ci sunt corelate cu harul divin si legitimate din perspectiva divinitatii. Lipsirea voluntara de mijloace matariale nu mai este aureolata, iar inmultirea banilor este prezentata, de pionierii protestantismului, ca decurgand din binecuvantare si devenind o binecuvantare pentru societate. Si Weber are dreptate.

Citește mai mult »Bunul crestin care nu mai este samaritean