Sfarsit

Despre fapta si rasplata

„…pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, si le face il voi asemana cu un om cu judecata care si-a zidit casa pe stanca. A dat ploaia, au venit suvoaiele, au suflat vanturile si au batut in casa aceea, dar ea nu s-a prabusit, pentru ca avea temelia zidita pe stanca. Insa oricine aude aceste cuvinte ale Mele, si nu le face, va fi asemanat cu un om nechibzuit care si-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit suvoaiele, au suflat vanturile si au izbit in casa aceea; ea s-a prabusit, si prabusirea i-a fost mare.” (Matei 7.24-27)

„Ce pietre si ce zidiri!” (Marc.13:1)

Maretia acestei cladiri profund adorate, care devenise evreilor divinitate, urma sa se prabuseasca insa in praf. In ziua in care autointitulatii judecatori Il judecau pe Judecator, nu banuaiu ca se judeca pe ei insisi, ca, odata cu acea condamnare la moarte, soarta cetatii ucigase si indelung razvratita este pecetluita, cu sange pentru sange. Citește mai mult »Despre fapta si rasplata

In amurg…

„Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele. Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultamitori, fara evlavie, fara dragoste fireasca, neanduplecati, clevetitori, neanfranati, neamblanziti, neiubitori de bine, vanzatori, obraznici, ingamfati; iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu, avand doar o forma de evlavie dar tagaduindu-i puterea.” (2 Timotei 3.1-5)

Citește mai mult »In amurg…

Ultimul rasarit…

„caci El face sa rasara soarele Sau peste cei rai si peste cei buni” (Matei 5.45).

Parea o zi ca oricare alta pentru acest oras infloritor. O noua zi, un nou rasarit. Pacat ca multi dintre locuitorii zonei nici nu vedeau rasaritul, cel putin nu prea des, poate doar dupa lungile nopti de chef. Pentru ca romanii antici dispuneau de multe resurse si de inspiratie pe masura pentru a-si petrece timpul, cu precadere noptile, in voie buna si fapte rele. Si, in aceasta „buna traditie”, locuitorii Pompeiului si cei din Herculaneum (oraselul vecin, in care cei bogati se desfatau in vilele lor de vacanta) aveau, atat in viata privata, cat si in cea publica, obiceiuri pe care, din perspectiva crestina, nu le-am considera in niciun caz morale. Oras-port prosper, plin de „viata”, de evenimente si de atractii, Pompeiul se retrezea in ziua respectiva cu aceeasi larma si cu aceeasi apetenta pentru bucurii mai mult, mai putin sau deloc crestine.

Citește mai mult »Ultimul rasarit…

Ultimul apus

„caci El face sa rasara soarele Sau peste cei rai si peste cei buni.” (Matei 5.45)

In plimbarea de aseara, am vazut, in timp ce treceam strada, un apus superb. Da, soarele rasare si apune si in Rahova, iar apusurile pot fi frumoase si in cartierele aglomerate si poluate din Bucuresti. Si ca totul sa fie si mai frumos, de undeva dintr-un apartament se auzeau acordurile melodiei My Heart Will Go On, interpretata de Celine Dionfundalul muzical al unor scene din binecunoscutul film Titanic (in regia lui James Cameron, cu Leonardo Di Caprio si Kate Winslet in rolurile principale). Eu iesisem la plimbare, altcineva, o persoana necunoscuta, cu o viata straina de mine, se orienta catre lucruri asemanatoare, cauta recreerea si deconectarea, asa cum le cautam si eu. Si am avut atunci sentimentul ca facem parte dintr-o mare familie si ca suntem destul de asemanatori, uneori, in anumite privinte. Dar nu in toate. Si, dincolo de aceste asemanari determinate de cautarile noastre, de firea umana, mi-am dat seama ca puteam stabili si alte asemanari: traim in aceeasi lume afectata de o criza economica si nu doar, in aceeasi tara, in acelasi oras, in acelasi cartier si tot intr-un bloc comunist.

Citește mai mult »Ultimul apus