A urma sau a nu urma studii superioare – aceasta este intrebarea!

„Poporul Meu piere din lipsa de cunostinta”. (Osea 4.6 pp)

Painicuta, painicuta,/ De ce esti asa micuta?/Ori n-ai mamicuta?/ Am avut o mama mare,/ A plecat peste hotare/ Si la anul care vine,/ O sa mai ia si pe mine.

Este o poezioara care circula inainte de ‘89, cand painea era la cartela si oamenii aveau impresia ca ratia devine mai mica, de la un an la altul.

Si acum, pentru ca este criza, painea ameninta sa devina mai micuta pentru persoanele cu studii superioare, potrivit unor referiri de azi din presa scrisa. Dupa tot tam-tam-ul cu legea salarizarii unice, alta bomba cu efect – nici nu stii de care. Dupa parearea mea, cu dublu efect, atat imediat, cat si intarziat. Adica, pe termen scurt, persoanele cu studii superioare vor emigra daca vor putea, iar daca nu, in niciun caz nu vor mai fi atat de motivate sa investeasca in formarea (sau desavarsirea) lor profesionala. Un efect intarziat ar fi acela al demotivarii tinerilor in a urma studii superioare. Oricum, generatiile actuale de tineri sunt orientate catre beneficii facile, iar studiile sunt privite ca o perioada de investitie care se poate sa nu se justifice/amortizeze. Mai ales ca, pe piata muncii, li se spune tinerilor ca scoala si viata nu se prea potrivesc. Da, de multe ori specialistii de la resurse umane spun tinerilor absolventi ca scoala e cam cu treaba ei si munca pe alt palier… Insusi faptul ca peste tot se cere experienta dovedeste ce este pretuit mai mult pe piata fortei de munca. a_nu_urma_225x300Nu ca nu s-ar pretinde si studii… O, ba da. Uneori chiar pretentiile acestea sunt absurde, dat fiind ca, pentru un anumit job, nu ai deloc nevoie de studii superioare. Dar, ca sa impaci capra cu varza, adica pentru a obtine si studii si experienta, se va opta, cred eu, pt facultatile particulare sau pentru stat, dar ID. Adica, studii doar pentru a obtine o „hartie”, nu cunostinte, aptitudini, valori.

Si de ce ai mai fi motivat sa investesti ani si munca, daca „smecherii” canta si dovedesc ca, da, munca cinstita si cea specializata nu se platesc asa cum ar trebui. Daca unui specialist cu studii superioare si cu ani de experienta i se propune un salariu sub nivelul celui pe care il ia o vanzatoare de la Obor (caz de care am aflat deunazi), nu-i asa ca iti vine sa lasi totul balta si, decat sa muncesti pe nimic intr-un birou din Romania, mai bine pe bani – nu neaparat buni, dar suficienti – pe o tarla de aiurea?

Daca, dupa 20 de ani de la Revolutie, invatamantul este inca in schimbare, iar legislatia taie aripile celor care au sau vor sa urmeze studii superioare, de ce ne mai mira ca prinde radacini tot mai mult si se extinde mai rau decat gripa porcina cultura de tip manelistic? De ce sa ne mai miram si cainam ca, vezi bine, Elevii romani citesc prost, iar 25% dintre ei sunt bata la matematica,  „sunt printre cei mai slabi din întreaga Uniune Europeana, în privinta performantelor scolare si a numarului de ani dedicati pregatirii”, ca „o cincime dintre copiii români nu merg la gradinita, o treime dintre absolvenyii de liceu nu se mai obosesc sa sustina bacalaureatul, iar un sfert dintre scolari nu sunt capabili sa rezolve nici macar probleme elementare de matematica”?!… De ce ne mai miram?

Dar cum fiinta umana are nevoie de ocuptie, unde invatatura nu e, ceva tot e. Etigari, de la varste mici, alcool si muzica de calitatate joasa la decibeli inalti, telefoane decodate si masini furate. Si nici cei cu dare de mana nu sunt feriti de astfel de pacate sau de unele inrudite. Adica e cluburi, „fara numar”, fete/baeti si filme (fara flori si nu in joaca), bautura, muzica „buna” si … droguri!

a_urma_300x207…In concluzie, acolo unde carte nu e, dar, mai ales, acolo unde stiinta de carte nu se rasplateste, nimic nu mai e – nimic bun! Dupa cum si acolo unde Carte nu e si stiinta de Carte nu este apreciata, binele paleste si, automat, navaleste raul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *