„Acum, asa vorbeste Domnul, care te-a facut, Iacove, si Cel ce te-a intocmit, Israele! ‚Nu te teme de nimic, caci Eu te izbavesc, te chem pe nume: esti al Meu. Daca vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; si raurile nu te vor ineca; daca vei merge prin foc, nu te va arde, si flacara nu te va aprinde. Caci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tau, Sfantul lui Israel, Mantuitorul tau! Eu dau Egiptul ca pret pentru rascumpararea ta, Etiopia si Saba in locul tau. De aceea, pentruca ai pret in ochii Mei, pentruca esti pretuit si te iubesc, dau oameni pentru tine, si popoare pentru viata ta.’”. (Isaia 43. 1-2)
S-a intamplat, printr-un anumit concurs de evenimente, sa acord consultanta medicala unui doctor care urma sa faca o colecistectomie, probabil laparoscopica. Am uitat sa il intreb ce tehnica vor folosi medicii pentru a-l priva de organul cu aluviuni si prundis. Nu rad de persoana respectiva, caci am trecut si eu pe aici, dar incerc sa prezint cu putin umor pataniile omenesti, cel putin la inceputul „istorisirii”, caci „dupa soare vine si nor”.
Da, cam dupa pranz, in ziua trecuta de duminica, un doctor simpatic, aflat intr-o relatie conjuncturala cu cei ai casei, ne-a destainuit ca urmeza sa faca operatia amintita si ar vrea ceva sugestii sau pareri din amintirile mele. Solicitarea a avansat-o doar dupa ce i s-a spus ca si eu „am trecut pe acolo.” I-am spus si de bine, dar si de „rau”, pentru ca nu merg pe principul potrivit caruia, „despre suferinte si necazuri numai de bine”, fie ca ai trecut sau nu prin ele. Nu imi place bravada penibila, pe care unii sau multi o afiseaza pentru a parea „tari” in fata vietii. Asa ca i-am spus omului: daca te operezi miercuri, ai grija ca sase luni cel putin nu mai ai voie sa papi o gramada de bucate gustoase, cum ar fi usturoiul, maslinele (am inteles ca nu toti medicii le interzic), telemeaua, legumele proaspete si tot asa, o lista lunga. L-am sfatuit, deci, sa pape cu bucurie ceea ce doar va mai adulmeca pentru o buna bucata de timp. I-am spus si eu ce spune si Eclesiastul: „Du-te dar de manaca-ti painea cu bucurie!” (Eclesiastul 9.7) Si, credeti-ma, daca ati sti cat de buna este painea dupa vreo doua zile de abstinenta si alte vreo doua, parca, doar cu iaurt, supa si biscuiti!
Dar i-am mai dat si un alt sfat, pe care il dau oricarui alt candidat la acest tip de operatie. Pornind de la premisa, poate falsa, ca operatia va fi laparascopica, i-am sugerat sa se asigure ca acele cleme cu care ii vor fi prinse arterele sunt dintr-un material neferos, pentru a putea efectua mai tarziu, in caz de nevoie, investigatii prin RMN. Sfatul acesta a fost inspirat de o experienta personala mai putin fericita: cu ani in urma, am fost si eu supusa interventiei chirurgicale mentionate si doctorul, altfel sef de sectie in spitalul de provincie la care m-am operat, nu mi-a spus nimic despre procedura chirurgicala. Habar nu aveam ca am ramas cu nu stiu ce materiale prin burtica, pana cand, prezentandu-ma la unul din marile spitale din Bucuresti, cu o trimitere la RMN, distinsul profesor (cu adevarat distins) care coordona bunul mers pe sectia de imagistica medicala si radiologie, mi-a spus ca, daca am facut colecistectomie laparoscopica, nu imi poate face investigatia, deoarece am in burtica niste cleme, probabil din metal, care ar interactiona deloc pozitiv cu mediul magnetic (explicatiile m-au socat). Ar fi fost o singura solutie: sa am o asigurare scrisa, din partea medicului care m-a operat, ca materialele respective sunt neferoase. Am plecat de acolo nauca. Bineinteles ca doctorul chirurg nu mi-a garantat nimic, desi mi-a dat o semnatura in timp ce imi spunea jignit si mofluz: „Credeti ca eu stiu ce bag in om?” Exact acestea au fost pretioasele cuvintele ale celui care putea fi cantarit in aur de cei ce asteptau ciorchine la usa cabinetului. Cum puteam eu sa am tupeul sa il intreb si sa ii cer asa ceva? A mormait si ceva de genul ca aceste semnaturi se cer doar prin procese si, cu alte cuvinte, daca mai am nevoie, „ne vedem la tribunal”. Si mi-am adus aminte atunci de ceea ce un alt medic de marca mi-a spus, cum ca in nu stiu ce tara, nu cu asa de multe plantatii de banane ca la noi, daca faci o astfel de operatie, ti se lipeste de cartea de identitate nu stiu ce dovada ca poti sau nu sa faci RMN (mentiuni referitoare la tipul materialului), presupunand ca ai avea accident sau ti s-ar face rau si celor de la Urgente li s-ar casuna sa iti faca si interventia asta.
I-am spus si de asta medicului comesean de week-end si a fost surprins. Nu se gandise la asa ceva si, nefiind chirurg, nu era la curent chiar cu toate cele in domeniu, iar ca doctor era poate putin cam increzator. Sau poate ca doar mi s-a parut.
Sper totusi ca i-am fost de folos. Din cate stiu, maine se opereaza. Eu, una, ma rog pentru el si, daca vreti, „adoptati-l” si voi in rugaciunile voastre, solicitand implinirea fagaduintei-motto in dreptul sau. Cum il cheama? Stie Dumnezeu!