„Multe cai i se par bune omului, dar la urma duc la moarte”. (Proverbe 16.25)
Am primit cadou o crema de fata, cu o promisiune-minune pe eticheta – efect de stralucire! M-am gandit ca termenul este folosit nu in sensul propriu, ca, de fapt, promisiunea ar viza un ten proaspat si stralucitor. De fapt, chiar nici nu prea am bagat in seama eticheta, dat fiind ca toate cremele promit „marea cu sarea”. Am fost insa consternata cand am descoperit, dupa prima intrebuintare, ca acea crema chiar avea efecte miraculoase: fata imi stralucea, de parca aveam particule de bronz pe ea; bine ca nu uniform, ca altfel as fi aratat grotesc. Asa macar se poate crede ca acelea sunt efectele fardului. M-am amuzat, dar m-am si suparat, pentru ca nu imi place sa am un aspect „deocheat”, pe de o parte si, pe de alta parte, ma scandalizeaza promisiunile „spoite” ale unor companii si trucurile la care recurg pentru a si le „implini”.
Asta m-a pus si pe ganduri: nu cumva multe alte lucruri din aceasta lume au un chip „stralucit”, dar nu in mod natural si nu cumva multe dintre promisiunile si stralucirile iluzorii mi-au furat si continua sa imi fure resursele si sa ma determine sa investesc intr-o directie gresita?
Crema respectiva a fost pentru mine o deziluzie. Dar nu o voi arunca, pentru ca este criza si sunt atenta la buget. Dar celelalte lucruri „stralucitoare” din viata mea cred ca merita revizuire cu multa cumpanire; iar acolo unde este falsa „sclipire”, fara niciun regret – la gunoi. Si cosul la ghena, ca sa fiu sigura ca nu voi cauta sa iau, ce am aruncat, inapoi!