Sari la conținut

baruc.ro

Nici cazut si nici pierdut!

„Asa vorbeste Domnul: ‚Cine cade si nu se mai scoala? Sau cine se abate fara sa se intoarca iarasi?’” (Ier 8.4)

Pentru echipa de gimnastica feminina a Romaniei, sigur existau sperante mari in acest an. Sperante au nutrit si gimnastele care au muncit mult si antrenorii acestora, dar si cei care au asistat la aceste jocuri din fata televizorului sau, mai privilegiati, din tribunele de la Londra. Insa, chiar daca o parte din sperante au fost implinite, o mare parte au fost spulberate, iar dezamagirile au venit pe masura asteptarilor, iar cel mai mult le-au resimtit cei care au muncit. Si spectatorii si telespectatorii s-au simtit frustrati si furati, dar cei care, ani de zile, au muncit enorm, cred ca au suferit mai mult decat noi putem estima. Doar unul dintre multele elemente, executate pe podium, implica exercitii pregatitoare si repetitii dureroase si obositoare. Citește mai mult »Nici cazut si nici pierdut!

Despre Jocurile Olimpice si luptele hristice

„El imi deprinde mainile la lupta, asa ca bratele mele intind arcul de arama. Tu imi dai scutul mantuirii Tale, dreapta Ta ma sprijina, si indurarea Ta ma face mare. (…) Tu ma incingi cu putere pentru lupta si rapui pe potrivnicii mei sub picioarele mele.” (Ps. 18.34-35, 39)

Jocurile Olimpice – motiv de bucurie sau de tristete pentru sportivi si pentru tarile pe care acesti sportivi le reprezinta. Competitii numeroase si de multe feluri, in sporturi despre care nici nu stiai ca sunt pe lume si care pe unii nu ii intereseaza, dar care, pentru cei ce concureaza, au insemnat ani multi de munca si renuntari. Dupa cum remarca si apostolul Pavel, „Toti cei ce se lupta la jocurile de obste, se supun la tot felul de infranari” (1 Cor. 6.25), iar atunci cand ajung efectiv la acele jocuri, in fata multimilor si sub privirile arbitrilor, isi doresc sa poata castiga „cununa” – astazi, „medalia”. Citește mai mult »Despre Jocurile Olimpice si luptele hristice

Viata la raspantii

„Orice loc pe care-l va calca talpa piciorului vostru vi-l dau, cum am spus lui Moise.” (Ios. 1.3)

Cand simtim ca vietile noastre sunt niste vase sfaramate, asupra carora ori de cate ori ne plecam ne ranim, cand ne percepem existentele ca pe ceva ce nu am cerut si nu stim cum sa mai abordam, pentru ca ne raneste si ne sfasie mereu, ca pe ceva ce nu poate fi controlat, ci doar suportat, se intampla ca, unii dintre noi, sa intrebam: „De ce m-am nascut?” Si, desi, conform profetului Isaia (Isa. 45.9-11), aceasta nu este o intrebare pe care sa I-o pui lui Dumnezeu, fata in fata cu suferinta (si conform aceleiasi Scripturi), chiar si oamenii lui Dumnezeu (si-)au pus-o. Iov, ca si Ieremia (Ier. 20.14), mai tarziu, a facut chiar „mai mult” – si-a blestemat ziua nasterii (Iov 3.1-9) si a marturisit ca, in focul acelei incercari teribile, isi dorea ca, mai curand, sa fi murit in pantecele mamei sale (Iov 3.11), sa fi fost „ca o starpitura ingropata, ca niste copii care n-au vazut lumina” (Iov 3.16) sau sa isi fi „dat sufletul la iesirea din pantecele ei” (Iov 3.11). Caci, aducandu-l pe lume si permintandu-i sa creasca si sa devina matur, Dumnezeu i-a descoperit suferinta umana (Iov 3.10), suferinta cu privire la care patriarhul va dizerta amplu, pe parcursul confruntarii cu boala si consecintele loviturilor diabolice, in controversele cu „prietenii” sai. Citește mai mult »Viata la raspantii

A furat sau nu a furat – aceasta este intrebarea!

„tu, care te magulesti ca esti calauza orbilor, lumina celor ce sunt in intuneric, povatuitorul celor fara minte, invatatorul celor nestiutori, pentru ca in Lege ai dreptarul cunostintei depline si al adevarului; tu deci, care inveti pe altii, pe tine insuti nu te inveti? Tu, care propovaduiesti: „Sa nu furi”, furi?” (Romani 2.19-21)

A furat sau nu a furat, aceasta este intrebarea care apare in presa ultimelor saptamani si framanta mintile multora. Pai, dupa cum spune o comisie de asa-zisi specialisti, domnul incriminat nu a furat, pentru ca, la vremea aceea, nu exista legea care identifica si sanctioneaza ceea ce numim plagiat! Mergand pe linia de argumentare a domnilor – de la citata comisie, care face abstractie de citate – si trecand in alt domeniu, cel medical, spre exemplu, am putea spune ca, daca legea nu condamna anumite abuzuri medicale, legile universale ale meseriei, bazate pe juramantul lui Hippocrate, nu au fost incalcate!… (Si, chiar daca exista legi, exista si portite prin care persoanele vinovate pot fi scapate, iar problemele sunt, oricum, transate intai in comisiile si colegiile unde lucrurile pot fi „aranjate”. Nu ati auzit/citit de cazuri grave de abuz medical si „sentinte” prin care pesonajul faptuitor era dat cu mult inalbitor de catre cei de la Colegiul medicilor?) Asa ca, nu stiu de ce se face apel la legi (cand acestea oricum nu opereaza) si, mai ales, in institutii si de catre persoane care nu sunt abilitate sa „judece” lucrurile in acest fel. Mult si recent mediatizatul caz de plagiat era analizat intr-o Comisie de Etica, nu intr-o sala de judecata. Problema nu se punea de legalitate, de a obtine, pe cale juridica, vreo condamnare sau sanctiune, ci de ETICA, intr-un mediu care dispune de propriile lui norme de validare sau invalidare, din aceasta perspectiva, a realizarilor universitare. Iar printre aceste norme, suverane pentru lucrarile academice, sunt normele de redactare stiintifica – valabile in orice universitate si facultate, inclusiv pentru cei strambi de la Drept. Citește mai mult »A furat sau nu a furat – aceasta este intrebarea!

Si eu pentru c(in)e votez?

„Blestemat sa fie omul care se increde in om, care se sprijina pe un muritor si isi abate inima de la Domnul! Caci este ca un nenorocit in pustiu si nu vede venind fericirea; locuieste in locurile arse ale pustiului, intr-un pamant sarat si fara locuitori. Binecuvantat sa fie omul care se increde in Domnul si a carui nadejde este Domnul! Caci el este ca un pom sadit langa ape care-si intinde radacinile spre rau; nu se teme de caldura cand vine, si frunzisul lui ramane verde; in anul secetei nu se teme si nu inceteaza sa aduca rod.” (Ier. 17.5-8)

De obicei, noi, oamenii, suntem nostalgici, idealizam trecutul si avem porniri regresive. Uitam ca trecutul, atunci cand l-am trait, era, poate, pentru noi, un timp din care doream sa scapam, aruncandu-ne catre un viitor mai bun. Si este ciudat cum, uneori, in drumul nostru prin viata, catre viitorul catre care alergam mereu si pe care il dorim si visam mereu mai bun si lipsit de probleme, vrem sa facem in asa fel incat acest viitor sa intalneasca acel trecut pe care, in imaginatia noastra, bazata prea putin pe amintiri si mai mult pe sperante si frustrari, il coloram in roz si vrem sa il reiteram. Din punctul meu de vedere, in toate procesele electorale din acest an, populatia dovedeste astfel de afinitati, pentru un trecut intunecat, dar pe care, dupa ce distanta temporala si uitarea l-a decolorat, il vrea reanimat. Citește mai mult »Si eu pentru c(in)e votez?

Ce inseamna maine pentru mine?

„Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul si a zis: „Pana cand vreti sa schiopatati de amandoua picioarele? Daca Domnul este Dumnezeu, mergeti dupa El; iar daca este Baal, mergeti dupa Baal!” Poporul nu i-a raspuns nimic.” (1 Regi 18.21)

Nimeni nu stie ce ii rezerva viitorul. Si, chiar daca facem presupuneri, acestea nu se suprapun niciodata cu realitatea. Socoteala din gand nu se prea potriveste cu cea din viata reala. Asta s-a intamplat si cu vag profetizata si neasteptata criza economica si asta se intampla si zilele acestea in tara noastra, cand ne confruntam cu o criza politica. Citește mai mult »Ce inseamna maine pentru mine?