Sari la conținut

baruc.ro

Lectiile unei istorii care ar fi trebuit sa nu existe

„Caci omul nu-si cunoaste nici macar ceasul, intocmai ca pestii prinsi in mreaja nimicitoare si ca pasarile prinse in lat; ca si ei sunt prinsi si fiii oamenilor in vremea nenorocirii, cand vine fara veste nenorocirea peste ei.” (Eclesiastul 9.12) „In ziua fericirii, fii fericit, si in ziua nenorocirii, gandeste-te ca Dumnezeu a facut si pe una si pe cealalta, pentru ca omul sa nu mai poata sti nimic din ce va fi dupa el.” (Eclesiastul 7.14)

Marea criza economica se terminase, lumea parca revenea pe fagasuri normale, ba chiar parea cat se poate de infloritoare. Vechile norme se prabuseau si un val de aparenta libertate inunda lumea.

Citește mai mult »Lectiile unei istorii care ar fi trebuit sa nu existe

Dincolo de bine si de rau…

„Tu sa te tii in totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tau.” (Deuteronom 18.13)

In zilele noastre poate fi o dovada de credulitate sa crezi in Dumnezeu ca Fiinta personala. Sa crezi ca aceasta Fiinta este interesata de omenire, in general si de mine, in special, poate fi interpretat ca egocentrism, dar si ca patologie mintala. Dar sa i te adresezi acestei Fiinte, mai mult, sa crezi ca Dumnezeul nevazut comunica si se face cunoscut, ca iti rapunde, asta te poate „ajuta” sa fii catalogat si incadrat, „fara probleme”, intr-o categorie sau alta de boli mintale.

Citește mai mult »Dincolo de bine si de rau…

Viata ca o prada

„Arunca-ti painea pe ape, si dupa multa vreme o vei gasi iarasi! Imparte-o in sapte, si chiar in opt, caci nu stii ce nenorocire poate da peste pamant.” (Eclesiastul 11.1-2).

Primele noastre amintiri sunt legate de lucrurile care ne-au impresionat cel mai mult la varsta respectiva, de acele intamplari care aveau in ele macar un sambure de neobisnuit sau ceva care, la varste fragede si potrivit cu experienta noastra de viata de pana atunci, putea fi luat ca atare. Nu este strain de aceasta experienta nici Marin Preda, si scriitorul reda o astfel de scena, la inceputul cartii Viata ca o prada. Intamplarea evocata produce un „clic” in mintea si in constiinta copilului, iar, dupa acel „clic”, incepe contactul lui constient cu aceasta existenta. Ce avea neobisnuit in ea acea intamplare, atat de neobisnuit incat sa declanseze, brusc si inexorabil, constiinta unei fiinte umane, fie ea si la varsta frageda? Avea ceea ce poate misca mintile si inimile oamenilor, chiar si dupa ce si-au pierdut inocenta: daruirea.

Citește mai mult »Viata ca o prada