„Caci peste cel mare vegheaza altul mai mare, si peste ei toti Cel Prea Inalt” (Eclesiastul 5.8).
Daca faimosul personaj Bugs Bunny ar aparea acum in Romania si ar intreba: „What’s up, Duck?”, nu cred ca am sti ce sa ii spunem. La cate lucruri noi se intampla pe meleagurile noastre si, mai ales, pe scena politica… Dar daca atat de problematicul personaj de desene animate ar ajunge acum in tara noastra, prin cine stie ce tunel sapat iepureste, ma tem ca nu ar fi incantat, cel putin la inceput, pana cand s-ar dumiri de anumite avantaje frumos colorate si atat de imbietoare… Prea speriat nu cred ca ar fi, dat fiind ca ar avea de-a face cu personaje similare (nu ca infatisare), care stiu sa treaca de la un eveniment la altul, de la un rol la altul, cu foarte multa usuratate, si care stiu, de asemenea, sa gestioneze situatiile de criza generand altele, mai deocheate.
La adolescenta, cam prin ‘90, l-am vazut, pentru prima data, pe Bugs Bunny ratacit pe cararile lui subpamantene. Descurcaretul iepure intra aparent in belea, din cauza unei erori topografice. Desi dotat cu harta, animalul sugubat, in cautarea distractiei din Las Vegas, ajunge, dintr-o grava eroare nementionata insa, in Padurea Neagra, in Germania nazista unde prezenta lui era indezirabila. Dupa ce primeste de la incompetentul comandant al lui Hitler, Hermann Göring (care seamana atat de bine cu natafletul Feld-maresal Herring din Dictatorul lui Charlie Chaplin), informatiile lamuritoare, Bunny scoate un tipat de groaza. Bugs Bunny reactioneaza panicard, dar doar la inceput. Ceea ce urmeaza dovedeste cu prisosinta ingeniozitatea iepurelui, cat si apetitul lui nemasurat pentru portocaliu. „Povestea” se incheie „frumos”: cel ce era vanat devine vanator, printr-o simpla deghizare, iar adversarii fug „mancand pamantul”.
Daca Bugs Bunny ar ajunge acum in Romania, in Jungla Portocalie, cred ca, dupa un prim strigat de groaza, s-ar adapta rapid la biotopul ciudat al politicii romanesti si ar putea deveni chiar un partener reusit la guvernare, datorita abilitatilor sale speciale de deplasare prin subteran, disimulare si transpunere a diferitelor situatii de criza, dar, mai ales, in contextul actual, datorita afinitatilor sale cromatice. Iar daca s-ar intampla sa fie vanat, prins si dus la lupul datator de pasiente, cred ca acesta nici macar nu ar mai apuca sa fuga: ar fi mancat de viu de iepurele atat de iubitor de portocaliu. De, orice lup isi are nasul, iar din vanator poate deveni vanat. Chiar daca o face cu scufita portocalie. Sau poate tocmai din cauza asta.
[youtube]E_M5kNnDbOc[/youtube]