David a raspuns lui Gad: „Sunt intr-o mare stramtorare! Of! mai bine sa cadem in mainile Domnului, caci indurarile Lui sunt nemarginite; dar sa nu cad in mainile oamenilor!” (2 Samuel 24.14).
Am auzit duminica, la radio, printre stirile matinale, ca un copil a murit in urma unei banale fracturi. In fapt, nu din cauza acelei fracturi a decedat acel baiat de 9 ani, ci din cauza tratamentului care i s-a acordat – sau, mai curand spus, a tratamentului care nu i s-a acordat.
Parintii copilului decedat afirma ca medicii nu s-au implicat in cazul respectiv, deoarece nu au fost motivati financiar… Acest lucru nu este o noutate, nu pentru sistemul medical din tara noastra, unde se intampla sa fii plimbat de la Ana la Caiafa, de la Caiafa la Pilat, de la Pilat la Irod si de la Irod inapoi la Pilat. Si, la toti acesti ocarmuitori ai sistemului de sanatate, trebuie sa dam spagile cuvenite, daca vrem sa supravietuim si sa ne bucuram si noi de longevitate. Daca nu, riscam sa platim in alta parte (de fapt, sa plateasca familia pentru noi, dupa moarte) – la pompe funebre!…
Ce este si mai „frumos”: medicii plaseaza (de obicei) motanul, cand in poala colegului de breasla, cand in spinarea sistemului, cand in ograda decedatului, cand in propriul cap, invocand nu stiu ce joc de-a ascunselea al unei minti buclucase (vezi cazul Ciomu). Si pentru asta, sunt sanctionati „drastic”: cu desfacerea contractului de munca (!!!); in cel mai rau caz – interzicerea dreptului de practica pentru perioada X, poate plata unor sume derizorii pentru „pagube”… Cati medici au fost acuzati de ucidere din culpa sau vatamare corporala ori in alt mod, dar care sa ii plaseze, pentru faptele lor, sub urmarire penala?
In Romania nu cred ca sunt mai mult de 5; ba chiar banuiesc ca si aceasta cifra este una „rotunda” in raport cu realitatea!…
Deci, cat face viata unui om? Pentru oameni, nu prea mult, dar pentru Dumnezeu, in mod cert, are un pret infinait – Pretul pe care El deja l-a platit. Si, atunci, nu putem decat sa Il rugam, in fiecare zi, ca El sa ne fereasca de accidente, iar, daca acestea survin, mai bine sa incapam in mainile Lui… Si daca, totusi, ajungem si in mainile oamenilor, sa plateasca El, prin Jertfa Lui, vindecarea si ajutorul pe care doar prin harul Lui le putem primi; iar valoarea noastra, in fata „salvatorilor” in halate albe, gri sau verzi, sa devina una care nu se poate pretui, astfel incat acesti oameni, oricat de animati de interese mercantile ar fi, sa doreasca totusi sa „investeasca” si in bolnavii mai putin „zornaitori”, pe care Dumnezeu i-a adus in salonul/cabinetul lor.