Sari la conținut

Spiritual

Viata la raspantii

„Orice loc pe care-l va calca talpa piciorului vostru vi-l dau, cum am spus lui Moise.” (Ios. 1.3)

Cand simtim ca vietile noastre sunt niste vase sfaramate, asupra carora ori de cate ori ne plecam ne ranim, cand ne percepem existentele ca pe ceva ce nu am cerut si nu stim cum sa mai abordam, pentru ca ne raneste si ne sfasie mereu, ca pe ceva ce nu poate fi controlat, ci doar suportat, se intampla ca, unii dintre noi, sa intrebam: „De ce m-am nascut?” Si, desi, conform profetului Isaia (Isa. 45.9-11), aceasta nu este o intrebare pe care sa I-o pui lui Dumnezeu, fata in fata cu suferinta (si conform aceleiasi Scripturi), chiar si oamenii lui Dumnezeu (si-)au pus-o. Iov, ca si Ieremia (Ier. 20.14), mai tarziu, a facut chiar „mai mult” – si-a blestemat ziua nasterii (Iov 3.1-9) si a marturisit ca, in focul acelei incercari teribile, isi dorea ca, mai curand, sa fi murit in pantecele mamei sale (Iov 3.11), sa fi fost „ca o starpitura ingropata, ca niste copii care n-au vazut lumina” (Iov 3.16) sau sa isi fi „dat sufletul la iesirea din pantecele ei” (Iov 3.11). Caci, aducandu-l pe lume si permintandu-i sa creasca si sa devina matur, Dumnezeu i-a descoperit suferinta umana (Iov 3.10), suferinta cu privire la care patriarhul va dizerta amplu, pe parcursul confruntarii cu boala si consecintele loviturilor diabolice, in controversele cu „prietenii” sai. Citește mai mult »Viata la raspantii

O fata de preot

„Purtati-va sarcinile unii altora si veti implini astfel legea lui Hristos.” (Gal. 6.2)

Dorothy Hare, personajul principal al romanului O fata de preot, de George Orwell, este fiica unui paroh. Asta spune si titlul. Ce nu spune insa titlul si poti afla doar citind cartea este ca aceasta fiica, asemeni multor altora de conditia ei, din Anglia acelor vremuri, se confrunta cu probleme si intrebari care afecteaza si vietile noastre astazi. Citește mai mult »O fata de preot

Parfum de crestin

„Spalati-va deci si curatati-va! Luati dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ati facut! Incetati sa mai faceti raul!” (Isa. 1:16)

Au venit caldurile si igiena precara inseamna acum disconfort nu doar pentru propria persoana (daca aceasta il mai simte), ci si pentru cei alaturi de care traiesti sau calatoresti, cu care vii in contact pentru o perioada mai lunga sau mai scurta de timp. Dar, daca mari conducatori nu s-au sinchisit de acest lucru, in cursul vremurilor, de ce sa se prapadeasca, facand uz de apa si sapun, sarmanii muritori din ziua de astazi? Citește mai mult »Parfum de crestin

Titanic: din lectiile trecutului

„Sculati-va si plecati, caci aici nu este odihna pentru voi; caci, din pricina spurcaciunii, vor fi dureri, dureri puternice.” (Mica. 2.10)

Toti credem ca avem vieti speciale, ca noua nu ni se poate intampla ceva rau, cu atat mai putin foarte rau, oricum nu un rau iremediabil sau fatal. Credem cu tenacitate ca ceea ce intreprindem este sub calauzirea lui Dumnezeu (cei care credem in El si in calauzirea Lui) si ca drumurile pe care El ne duce sunt cele catre bine un pamantesc indubitabil. Ne incapatanam sa credem, chiar daca suntem „pe fundul vasului”, ca salvarea va veni, ca exista intotdeauna scapare. Citește mai mult »Titanic: din lectiile trecutului

Si printii pot deveni robi, si cei bogati pot pierde tot (I)

„Caci cine este scutit?” (Eclesiastul 9.4 pp)

Cand ne gandim la Daniel, avem in vedere un personaj biblic a carui viata pare din plin binecuvantata, atat in ce priveste existenta spirituala, cat si cea materiala. Daniel a fost un profet, un om „preaiubit de Dumnezeu” (Daniel 10.19) si un demnitar de prim rang la curtea unora dintre cei mai mari imparati ai lumii antice. Atat am vedea noi, lumina stralucitoare din viata acestui muritor sau izbavirile din genuni, minunile extraordinare precum izbavirea din groapa cu lei. Dar, viata lui Daniel, daca am analiza-o cu mai mult aluare-aminte, a fost una din care durerea si problemele nu au lipsit.

Citește mai mult »Si printii pot deveni robi, si cei bogati pot pierde tot (I)