Cin’ se face mic, pentru a ajunge mare?

„Cel Prea Inalt stapaneste peste imparatia oamenilor si (…) o da cui vrea!” (Daniel 4.32)

 Mircea Geoana a povestit cateva intamplari din tinerete si din perioada in care a fost ambasador in SUA, in cadrul lansarii unei carti pe care a scris-o chiar el. Liderul PSD a povestit cum fiica sa, Ana Maria, „n-a avut nici un fel de ezitare sa ii ia degetul presedintelui american si sa inceapa sa il molfaie”. Mircea Geoana a mai relatat si cum, in prima zi de liceu, el si colegii sai fiind pusi sa comenteze o poezie se uitau pe pereti si nu intelegau nimic si cum in SUA a jucat in piesa de teatru „Antigona”, imbracat in toga.

 Constient ca este perceput ca un domn rigid, candidatul la prezidentiale a vrut sa se infatiseze inainte de turul doi ca un om. Chiar daca a avut de-a face si cu mai-marii lumii, deci este un om cu greutate, candidatul, fost ambasador, acum orator si scriitor, are o viata de familie si personala nu cu mult diferita, in esenta, de a celor multi si marunti care ii pot da votul: pe scurt, domnul Geoana este si poate fi un tip popular, iar puterea nu este ceva atat de „scortos” si de departat pe cat pare. Poate ca domnul Geoana stie ca „oricine se smereste, va fi inaltat.” (Luca 18.14), daca avem in vedere ca in campanie a mai citat si din Scriptura; doar ca versetul respectiv ar fi, in acest caz, gresit aplicat.

Cred ca, in timp ce stau departe de multime si de problemele ei, cei „de sus” vor sa creeze aparenta ca fac parte din multimea al carei vot le este necesar, tocmai pentru a-se distanta de ea. Dar, ca nu cumva acest lucru sa fie interpretat ca fiind un demers catre „inaltare de sine”, atunci sunt „umanizate” si institutiile puterii si tot ce tine de exercitarea acesteia. Astfel, Biroul Oval devine un loc de joaca pentru copii…

Dar, nu e nimic nou sub soare cu discursurile si demersurile de acest gen. Iar ceea ce am scris mai sus nu imi doresc sa fie interpretat ca un mini-discurs pro sau contra Geoana, pentru ca nu asta este! Nu am facut decat sa scriu si sa public cate ceva din ceea ce pasajul citat mai sus mi-a inspirat.

Dar, nu doar aceste ganduri mi-au fost inspirate la citirea randurilor mentionate. A mai existat Cineva care, desi era Imparat si venea din Curtile Cerului, a intrat in Ierusalim calare pe un magarus, dar nu pentru a parea smerit, ci pentru ca era smerit; El S-a facut Om si a facut bai de multime nu pentru a obtine mai multe voturi, pentru a capata un mandat. Acel Cineva, desi a fost atunci declarat Imparat de multimile care L-ar fi si inscaunat, a refuzat sa primeasca privilegiile si onorurile trecatoare si fara valoare, pentru ca El era Imparat si nu avea nevoei sa fie facut Imparat… Dar nu doar din acest motiv a refuzat, ci, mai ales, pentru ca avea un caracter nepatat si orice demers egoist sub un pretext bine „vopsit” nu erau demne de El. Si ar fi bine sa nu fie demne nici de noi!… Si, oricum, daca avem in vedere ca „El rastoarna si pune pe imparati” (Daniel 2.21) un demers de acest tip pare nu doar inutil, ci si penibil…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *