„Daca imprumuti bani vreunuia din poporul Meu, saracului care este cu tine, sa nu fii fata de el ca un camatar si sa nu ceri camata de la el.” (Exod. 22.25), „Sa aveti cumpene drepte, greutati drepte, efe drepte si hine drepte. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru care v-am scos din tara Egiptului.” (Lev. 19.36) „Sa n-ai in sacul tau doua feluri de greutati, una mare si alta mica.” (Deut. 25.13)
In presa centrala au aparut, in ultimele zile, referiri cu privire la initiativa unor clienti bancari, de a actiona in judecata institutiile financiare bancare. Motivul: clauze abuzive, camata institutionalizata. Pentru ca, „de unde nu e si bancherul cere”.
Da, in tarile mai putin dezvoltate din toate punctele de vedere, precum tara noastra, multinationalele bancare au politici de creditare cu totul impilatoare. Diferentele intre costurile de accesare a creditelor intr-o tara occidentala si cele din tara noastra sunt diferente mari, chiar uriase. Comisioanele la noi sunt numeroase si „grase”, dobanzile – la fel si oscilante, ca tot ce are a face cu economia acestei tari.
Ani la rand, am fost invatati ca viabilitatea economico-financiara a agentilor economici si a persoanelor fizice depinde de sectorul bancar si ca acesta reprezinta chiar coloana vertebrala intr-o economie. Numai ca, aceasta coloana, fiind stramba, a provocat tulburari semnificative in fiziologia organismului economico-financiar. Este adevarat, un comportament patologic au avut institutiile financiare nu doar pe plaiurile natale, dar aici acesta a devenit deja malign!…
Relaxarea conditiilor de creditare nu a fost decat o capcana care a condus la o crestere masiva a profiturilor bancare. Si cum o cheltuiala atrage o alta, in multe tari debitorii au recurs la refinantare, cu ipoteci de rangul doi, adica o inglobare mai mare in datorii a nefericitului cu suflet ipotecat si o mai mare crestere a veniturilor in institutiile bancare. Desi s-ar parea ca aceste credite sunt reciproc avantajoase, in fapt, mai ales daca avem in vedere conditiile de creditare din tara noastra, sunt, in mod cert, unilaterale.
In Sfanta Scriptura se mentioneaza ca, in poporul lui Dumnezeu, era interzis imprumutul cu dobanda, dupa cum era interzis si comertul cu greutati „strambe” sau „duble”. Nu contesta nimeni ca bancile sunt organizatii comerciale si ca trebuie sa isi acopere anumite cheltuieli si sa obtina profit. Insa, a face din acest profit o tinta, cu abolirea principiilor morale, cu masuri duble, in functie de tara, fara a tine cond de stadiul dezvoltarii, ci doar de posibilitatile legale de exploatare, acest lucru in mod cert constituie un abuz si o frauda, iar din perspectiva scripturistica, un pacat. Mai mult, a prezenta doar ceea ce se obtine pozitiv printr-un credit, ascunzand consecintele accesarii acestuia, reprezinta in mod cert o oferta mincinoasa, una de genul celei pe care „camatarul sef” i-a facut-o Evei in Gradina Eden: iei un fruct in conditiile prezentate – si obtii numai privilegii; problemele nu sunt prezentate, dar vor fi experimentate.