„Caci omul nu-si cunoaste nici macar ceasul, intocmai ca pestii prinsi in mreaja nimicitoare, si ca pasarile prinse in lat; ca si ei sunt prinsi si fiii oamenilor in vremea nenorocirii, cand vine fara veste nenorocirea peste ei”. (Eclesiastul 9.12)
Am primit pe email, prin intermediul unui grup de discutii al carui membru sunt, urmatorul anunt:
SMS pt o viata este o campanie umanitara initiata de o mama a carui fiu a suferit un accident ingrozitor. Intamplarea face ca aceasta mama sa fie o fosta profesoara din liceu, deci garantez pentru autenticitatea datelor. Mai jos veti gasi cateva detalii despre caz si modalitatile prin care va puteti implica in campanie.
Razvan (31 ani) ducea o viata normala alaturi de sotia sa, pana cand anul trecut a fost cuprins de convulsii si si-a pierdut cunostinta. I s-a oprit respiratia si a avut nevoie de 40 minute de resuscitare si 6 injectii de adrenalina in inima. A intrat in coma si a fost diagnosticat cu Encefalopatie Hipoxo-ischemica, avand leziuni pe creier. Sansele pe care le-au dat doctorii au fost minime in ceea ce priveste recuperarea lui. 20 zile mai tarziu a iesit din coma, dar fara a se putea misca. Au urmat tratamente peste tratamente in Polonia si Germania, rezultatele fiind mici, dar motivante. Acum Razvan isi deplaseaza cativa cm picioarele, ridica 3-4cm piciorul, intoarce capul, ajuta putin atunci cand este mutat de pe o parte pe ala si comunica prin clipit. Zambeste cand se bucura si uneori plange linistit. (…)
Pentru a sustine campania puteti dona 2 euro prin sms la numarul 890 (valabil in retelele vodafone, orange, cosmote) sau dati mai departe acest mesaj, prin mailuri sau postand pe blog sau site-uri bannerele campaniei.
Mai multe puteti afla pe razvan-zainescu.eu. Eu am intrat pe blogul respectiv, ca sa aflu mai multe si, sincer, m-am cam speriat. Nu ca as fi straina de problemele medicale si de atacuri subversive din aceasta directie, atat in viata personala, cat si in cea de familie. Ba, poate tocmai din acest motiv m-am speriat cumva, pentru ca stiu cat de mult te pot destabiliza si marca „atacurile” de acest gen, mai ales daca survin in prag de sarbatori, asa cum i s-a intamplat lui Razvan. El a intrat in coma si nu a mai stiut ceva timp ce se intampla cu el, dar familia a primit in plin aceasta lovitura. Si cred ca si el, fiind constient acum, poate ca, atunci cand plange „linistit”, se gandeste ca, inainte de a se culca, in acea zi de 28 decembrie, in niciun caz nu asa ceva si-a dorit si „nici prin cap nu i-a trecut” ca i s-ar putea intampla ceva atat de rau, „pe nepusa-masa”.
Niciunul dintre noi nu stie ce va fi in ziua sau chiar „ceasul” ce va veni. Important este ca, zi de zi si ceas de ceas, sa fim cu Cine trebuie. Acesta ne poate ocroti si, chiar daca raul ne va afecta (daca El permite asta), este bine sa stim ca acel rau ne-a atins nu pentru ca noi am trecut prin „locuri nemarcate” si ca, indiferent de situatie, totul este „sub control”.
Nu stim si nici medicii, se pare, nu pot explica, de ce a survenit boala in acest mod in viata lui Razvan; si nu stim nici cum va mai evolua situatia lui in viitor. Dar rostul nostru nu este acela de a oferi raspunsuri la intrebari de acest gen, pentru ca, oricum, doar Dumnezeu stie totul: „lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre” (Deuteronom 29.29). Si de lucrurile descoperite ne putem ocupa foarte bine. Stim care ii sunt nevoile si ii putem veni in ajutor, cu o rugaciune sau/si cu „dare din mana” – si toate acestea cu inima buna.