Condamnarea fariseului

„Intr-o clipa, ei isi pierd viata. La miezul noptii, un popor se clatina si piere. Cel puternic piere, fara amestecul mainii vreunui om. La fel Se poarta fie cu un popor, fie cu un om.” (Iov 34 20.29 u.p.)

Am citit zilele acestea de oameni „refrigerati”, oameni sarmani, fara adaposturi si pentru care spitalele si alte locuri „de cazare” nu au capacitate satisfacatoare – nu pentru cazuri de acest gen. NU pot si nu vreau sa imi inchipui, dar, in acelasi timp, nu pot sa nu ma gandesc cat de groaznic poate fi sa te confrunti cu o suferinta majora de care nu poti scapa, cu o criza majora dinaintea careia nu poti evada!… Un om nu intra deodata in soc hipotermic… Cata suferinta prealabila este inainte de acest soc…

Imi aduc aminte ca am avut odata o discutie cu o fosta colega de facultate care considera ca oamenii acestia nu merita mila, pentru ca ei si-au ales viata pe care o au. M-a socat ce spunea – si chiar credea – si, desi am incercat sa argumentez, invocand exemplele copiilor strazii (azvarliti sau nascuti acolo) sau al unor oameni pe care anumite circumstante nefaste, care nu au stat in puterea lor, i-au adus in strada, colega mea (fosta) ramanea impasibila.

Din punctul meu de vedere, intre starea de prosperitate si cea de „boschetar” sau oricare alta situatie nefasta, este o distanta de poate doar o zi sau mai putin. Dezastrele din Haiti o dovedesc din plin. Sau fuga evreilor prin munti si locuri ascunse, pentru a scapa de moarte. Oameni bogati, care ramaneau cu nimic, siliti sa indure frigul si foamea. Ca sa nu mai spun de ce indurau confratii lor din „taberele” lui Hitler… Asta pana erau trimisi la „dusuri”, pentru a fi „spalati”/scapati de toate – nu de pacate…

Dar, in cazurile de mai sus, este vorba de crize care au generat dezastre colective.  Insa, exista si exemple de dezastre individuale (care, este adevarat, au afectat si alte existente, colaterale) si, pentru cei ce cred Scriptura, exemplul lui Iov este unul care sta in picioare. Pentru cei care nu o cred, istoria si literatura ofera multe alte exemple de acest gen. Revenind la Scriptura, un alt exemplu poate fi David, care, intr-un timp foarte scurt, nu „isi ia valiza si pleaca”, ci pleaca, pur si simplu. Azi rege, maine – fugar. Ce sa mai spun de Saul – azi rege, maine defunct. Sau, Isus – azi aclamat ca Rege, la intrarea in Ierusalim, iar peste o saptamana scos, din aceeasi cetate, pentru a fi rastignit intre talhari.

Ce bine insa ca si reversul este valabil: azi in cenusa – maine prosper, azi ciobanas – maine imparat, azi pe cruce – peste trei zile inviat.

Dupa ce am citit stirile aducatoare de ganduri nu foarte vesele, am hotarat: sa fiu recunoscatoare pentru binecuvantarile pe care le am; sa incerc sa impart binecuvantarile primite cu altii…in locul oricaruia puteam fi eu sau tu sau orice alt om „respectabil”; sa nu mai ma concentrez asupra „norilor” pentru ca, in vietile altora, acestia sunt mult mai grosi, pe de o parte si, pe de alta parte, din cate stiu eu, norii sunt trecatori.

Sper sa ma tin de aceasta hotarare, desi, in fata problemelor vietii, deciziile noastre sunt atat de volatile!… In orice caz, sper ca nu ma voi ruga intr-un mod fariseic: „Dumnezeule, Iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni” (Luca 18.11), napastuiti, considerand ca sunt singurii si in mod cert vinovati pentru situatia lor, iar in usurarea sau schimbarea acestei situatii eu nu trebuie sa joc niciun rol.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *