„propovaduieste Cuvantul, staruie asupra lui la timp si nelatimp.” (2 Timotei 4.2)
In Sabat, un prieten si frate de credinta mi-a dat sa citesc un material (cu titlul de mai sus), pe care l-a pregatit pentru un moment pre-pascal, organizat intr-o multinationala. Din punctul meu de vedere – si poate si al altora – este un text destul de „tare”, in raport cu deja binecunoscuta, dar indigesta, „corectitudine organizationala”, care presupune sa fii prudent si, in niciun caz fervent, cand este vorba de religie. Aceasta cu atat mai mult cu cat sarbatorile religioase si chiar cele pascale nu mai sunt percepute decat prin simbolurile comerciale cu care ne-am obisnuit si care nu au nimic de-a face cu semnificatia sarbatorii in sine.
Dupa ce am citit textul, pe care il voi reda mai jos, am fost uimita de faptul ca persoana respectiva l-a citit cu voce tare intr-o adunare care nu avea drept scop o activitate de inchinare, ci, pur si simplu, era un prilej de socializare si unul semi-festiv. Nu stiu daca as fi facut acest lucru, poate as fi evitat sa il fac, din mandrie, din teama de persiflare sau din ceea ce, fals, numim instinct de conservare. Ar fi bine sa il cititi si sa va intrebati ce ati fi facut dv. in respectivul context evenimential si locational. Chiar daca nu aveti toate datele – nici eu nu le am si, oricum, acestea nu pot fi reproduse (istoria nu se reproduce fidel niciodata) – aveti cateva repere majore care sa va poata ajuta in a va face o evaluare in ceea ce priveste disponibilitatea de evanghelizare in conjuncturi poate mai putin conventionale.
Termenul „Paste” provine din cuvantul ebraic „Pesah” (al carui sens ar fi „trecere”).
La evrei, Pastele, sarbatorit anual, evoca iesirea poporului evreu din Egipt. In anul 33, Pastele evreilor a coincis cu Rastignirea, Moartea si Invierea lui Hristos. Aceasta este explicatia preluarii termenului de Paste de catre religia crestina, de la cea ebraica.
Desi semnificatiile sarbatoririi difera, am incercat sa gasesc si cateva similitudini spirituale.
La evrei, sarbatorirea pastelor reprezinta sarbatorirea iesirii de sub povara sclaviei egiptene, eliberarea lor fiind posibila indirect in urma mortii tuturor copiilor intai nascuti ai egiptenilor.
Pentru noi, sarbatorirea pastelor reprezinta si sarbatorirea iesirii fiecaruia dintre noi de sub povara pacatului, aceasta eliberare fiind posibila in urma mortii lui Isus, care a purtat la cruce toate pacatele omenirii.
Prin iesirea din Egipt, evreii erau acum liberi si aveau in fata un drum de urmat catre o tara promisa de Dumnezeu – Canaan.
Prin fiecare Paste sarbatorit, noi redevenim proaspat constienti de curatirea si eliberarea de povara pacatului si avem in fata un drum de urmat catre o imparatie promisa de Dumnezeu.
De-a lungul drumului, o parte din evrei au uitat minunile prin care Dumnezeu i-a eliberat (ma refer la plagile din Egipt, traversarea Marii Rosii etc) si au inceput sa se indoiasca de existenta tarii promise de Dumnezeu, s-au impiedicat de evenimentele vietii de zi cu zi, au uitat directia spre care merg si au ajuns sa nu si-o mai doreasca.
De-a lungul drumului spiritual pe care fiecare dintre noi il simtim mai aproape si mai de dorit in perioada Pastelui, unii incepem sa ne indoim de existenta unei lumi noi promise de Dumnezeu, ne impiedicam de evenimentele vietii de zi cu zi si uitam directia spre care am plecat bine intentionati.
Pentru acei evrei care vroiau sa renunte la destinatia lor finala, alternativa pe care si-o doreau era sa se intoarca in Egipt, unde ar fi fost tinta durerii unui popor care isi pierduse toti intai nascutii, ca plata pentru eliberarea lor. Evreii nu s-au intors in Egipt, insa acea generatie neincrezatoare si-a petrecut restul vietii in pustiu si nu au putut pasi in tara promisa de Dumnezeu – Cannan.
Pentru aceia dintre noi care tindem sa renuntam la destinatia noastra spirituala, alternativa este sa nu apreciem durerea lui Dumnezeu, care si-a jertfit unicul Fiu ca plata pentru eliberarea noastra. Si daca durerea lui Dumnezeu nu ne va atinge in mod direct, perspectiva petrecerii unei vieti in pustiu spiritual si imposibilitatea de a pasi intr-o tara promisa de Dumnezeu pot deveni realitate.
P.S. Textul a fost redat integral, cu permisiune.