„Acum, fireste, nu putem vedea lumina soarelui care straluceste in dosul norilor, dar va trece un vant si-l va curata” (Iov 37.21)
„Norul de cenusa” a venit si a plecat, dar cred/sper ca anumite lectii le-a lasat. Pentru mine, cel putin, da – si as vrea sa le impartasesc aici.
In primul rand, norul buclucas a venit cumva pe neasteptate, iar evolutia sau durata acestuia era imprevizibila. Cine se gandea ca in Islanda exista un vulcan a carui eruptie ii poate afecta viata? Nimeni – sau aproape nimeni. Iar, dupa izbucnirea acestuia si aparitia „norului”, a facut cineva afirmatii sau prognoze fundamentate stiintific cu privire la ce va fi? Nu, nimeni nu putea sti, toata lumea astepta sa treaca si „plaga” aceasta. Ba, un premier anticipa ca, daca ar tine doi ani migratia cenusii prin atmosfera planetei noastre, atunci, „papa” calatorii aeriene, bun-venit calatorii cu barca.
In al doilea rand, vulcanul, a carui cenusa a interferat intr-un mod foarte neplacut cu vietile si activitatile unora sau multora, erupea de ceva timp, dar de existenta acestui fenomen nu am aflat decat atunci cand ceea ce se intampla la mii de kilometri distanta avea consecinte apropiate, cand ceea ce avea loc pe meleagurile altora a inceput sa influenteze si Romania. A fost, deci, un fapt ignorat, atata timp cat era suficient de departat, atat prin locul „actiunii”, cat si prin efecte.
In al treilea rand, fenomenul adus in discutie afecta puternic omul, in mod colectiv, dar si individual, si nu in sens pozitiv.
In al patrulea rand, fiinta umana, in ciuda progresului stiintific, nu a putut interveni pentru a stopa sau atenua acest fenomen, in niciun fel, nici asupra cauzelor si nici asupra efectelor. Omeneste, actiunea era imposibila.
In Biblie, se mentioneaza ca, la un moment dat, peste omenire, in cursul istoriei acesteia, chiar cand asigurarile vor fi de „pace si liniste”, va surveni o „prapadenie neasteptata”, „ca durerile nasterii peste femeia insarcinata” „si nu va fi chip de scapare” (1 Tesaloniceni 5.3). Acum, norul a trecut, nu se poate vorbi, in acest caz, de o „prapadenie fara chip de scapare” (inca nu). Insa exista cateva puncte comune cu ceea ce anunta Biblia:
– Elementul surpriza, dat nu de modul in care survine evenimentul, ci de atitudinea oamenilor fata de ceea ce se intampla;
– Premisele catastrofei, care nu au fost luate in seama (vulcanul erupea de ceva timp, femeia era insarcinata);
– Efectul, indubitabil negativ, asupra existentei umane;
– Imposibilitatea de a se interveni pe cale omeneasca pentru a impiedica aparitia evenimentului care aduce „prapadenia” sau pentru a-l stopa: nu poti opri un vulcan sa erupa si nici o femeie insarcinata sa nasca.
Cand teoriile lui Hitler faceau deja adepti in Germania, europenii nu au anticipat dezastrul pe care acest individ il va aduce in lume si, in anumite cercuri, chiar se sugera ca acea voce isterica pe care o auzeau uneori la radio va deveni curand doar o amintire penibila. Si, culmea, opinii de acest gen avansau chiar elitele culturale, acele persoane care, in orice societate, sunt formatoare de opinii. Asta poate pentru ca, printre acestea se aflau multi evrei care, din dorinta de siguranta, confundau sperantele cu realitatea. Daca aici s-ar putea formula o scuza, cum ar putea fi intelesi si scuzati conducatorii unor tari puternice, precum Marea Britanie si Olanda, care, creduli, au crezut asigurarile lui Hitler si au si prezentat, in tarile lor, ca fiind credibile aceste asigurari, ca realitatea sa ii contrazica dupa un timp foarte scurt?
Norul de cenusa a venit si a trecut (se pare ca nu definitiv), dar lectiile cred ca sunt de retinut. Fara a avea o viziune catastrofista sau apetenta pentru teorii conspirationiste, este bine sa luam aminte la profetie si, mai mult decat atat, este bine ca fiecare dintre noi sa fie pregatit, nu neaparat pentru a intampina o catastrofa colectiva sau personala (pentru ca, prin propriile puteri nu putem, in multe cazuri, sa inlaturam nici cauzele si nici efectele acestora), ci pentru a fi siguri ca, indiferent ce va urma, in istoria omenirii sau in cea a propriei vieti, noi vom fi unde, cand si cu Cine trebuia.