Cutia Pandorei

„Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit, si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” (1 Corinteni 2.9)

In Capitala se vor inchide 18 centre de vaccinare, deschise saptamana trecuta, cand oamenii, speriati de moartea actorului Toni Tecuceanu (mai curand de modul in care a fost mediatizata aceasta moarte), au decis sa isi lungeasca zilele cu intepatura controversata. Iata ca isteria gripei porcine deja se mai diminueaza. Si poate si o alta isterie – „Avatar” – se va stinge.

Destul de multi, dintre cei care vizioneaza pelicula, sunt entuziasmiati de acea lume iluzorie, iar altii, potrivit relatarilor nu-stiu-cat-de-reale ale presei, nici nu isi mai revin. Ciudat mi s-a parut altceva… Am auzit crestini care pledeaza pentru ceea ce filmul prezinta, aducand argumente care au de a face cu „maladia eco” si cu faptul ca noi nu stim ce este pe alte planete, nu cunoastem toata creatia lui Dumnezeu, deci nu putem afirma ca ceea apare in film nu este sau nu poate fi adevarat. Crestini „indragostiti” de „Avatar” si de lumea Pandorei.

Nu am vazut filmul si nici nu vreau sa il vad, dar tot tam-tam-ul care se face pe teme ecologice, din punctul meu de vedere, are prea putin de a face cu sincerul interes pentru „verdeata”, iar unii, dintre cei sinceri, marturisesc niste convingeri putin panteiste, deci, oricum nu foarte apropiate de crestinism. Este adevarat ca Biblia mentioneaza ca Dumnezeu ne-a dat pamantul in grija, nu „in distrugere”, dar raportarea la mediu trebuie facuta din perspectiva a ceea ce Scriptura prezinta, respectiv faptul ca administrarea corecta a planetei este o datorie fata de Stapanul ei.

Iar referitor la frumusetile pe care Dumnezeu le-a creat si pe care James Cameron le-a ilustrat, am indoieli. Dubiile mele nu sunt legate de faptul ca Dumnezeu nu ar fi creat lumi frumoase (si planeta noastra, inca dupa mii de ani de pacat si degenerare este frumoasa), ci de cat de realista poate fi o asemenea pelicula.

Altii spun „E doar un film”, o iluzie care dovedeste multa ingeniozitate si e reconfortanta pentru un om satul de cotidian. Dar daca crestinismul este respins pentru ca ofera o „iluzie”, de ce alte alte lumii iluzorii sunt primite atat de bine, crezute sau dorite a fi certitudini?

Pandora, o planeta dotata „cu toate darurile” (aceasta este si semnificatia numelui Pandora) este o lume fictiva, ca si personajul din mitologie. Dar Dl. Cameron a adus la un loc aceste fictiuni si ne-a daruit noua cutia Pandorei prin „Avatar”. Iar noi, de parca nu am fi avut deloc habar de mitologie, am deschis, din curiozitate, dornici de surprize si trairi nemaipomenite, aceasta deloc binevenita cutie. Pentru ca, din ea, nu s-au revarsat si nu se vor revarsa lucruri bune. Singurul lucru bun este in afara filmului. Acolo se afla Speranta. Chiar daca m-am abatut putin de la mitologie, eu cred ca Speranta nu se afla in cutie, cel putin nu in cea pe care ne-a oferit-o dl. Cameron. Speranta si adevaratele daruri si frumuseti pot fi aflate in alta „cutie”, intr-o Carte, nu intr-un film, in Cuvantul adevaratului Domn.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *