„El imi deprinde mainile la lupta, asa ca bratele mele intind arcul de arama. Tu imi dai scutul mantuirii Tale, dreapta Ta ma sprijina, si indurarea Ta ma face mare. Tu largesti drumul sub pasii mei, si nu-mi aluneca gleznele. (…) Tu ma incingi cu putere pentru lupta si rapui pe potrivnicii mei sub picioarele mele. (…) Tu ma scapi din neintelegerile poporului; ma pui in fruntea neamurilor; un popor pe care nu-l cunosteam imi este supus.” (Ps. 18. 34-36, 39, 43)
Miercuri seara, emisiunea „Deschide lumea!” (difuzata de Realitatea TV), pe care mama o urmarea, mi-a captat atentia (ceea ce nu prea se intampla). La emisiunea mentionata, am remarcat prezenta, parca razleata pe platou, a unei persoane in carucior si, din locvacitatea moderatorului, dar si din interventiile incalecate ale invitatilor, am inteles ca domnul izolat si victimizat se numeste Iulian Craciun si este o persoana cu dizabilitati (era evident si fara precizarile celor din jurul sau). Dar nu pentru dizabilitatea sa fusese domnul invitat si nici pentru vreuna din realizarile anterioare (care exista, in ciuda dizabilitatii sale), caci ar fi fost disonant cu ceea ce este in mod obisnuit discutat in cadrul emisiunii cu pricina. Domnul era acum expus (e corect termenul, pentru situatia in care a fost pus) pe platou, pentru ca a avut indrazneala de a candida pentru un loc in Senatul Romaniei, culmea, intr-un colegiu in care opozantul sau este o persoana foarte potenta in mediul politic si de afaceri autohton. In cadrul emisiunii, confruntarea politica dintre cei doi candidati a fost comparata cu cea dintre David si Goliat, David fiind, bineinteles, persoana cu dizabilitati, iar Goliat – domnul arhicunoscut.
Din perspectiva noastra, omeneasca (sau cu judecata fireasca, asa cum spune Biblia), da, opozantul are toarte resursele – statura, armatura si armura, iar celalalt – doar neputinta. Dar se pare ca „becisnicul” combatant nu doar ca realizeaza ca se lupta cu un Goliat, ci are si un discurs de tipul celui davidic: „tu vii cu…” – foarte dotat, iar „eu vin cu…” – destul de sarac, dar brav si nu lipsit de orice potential. David ii spunea lui Goliat: „Tu vii impotriva mea cu sabie, cu sulita si cu pavaza; iar eu vin impotriva ta in Numele Domnului ostirilor, in Numele Dumnezeului ostirii lui Israel, pe care ai ocarat-o.” (1 Sam. 17.45). Iar Iulian clameaza: „El are mii de angajati, eu am mii de prieteni. El are foarte multi bani, eu – foarte putini. El are foarte multi oameni care il urasc, eu n-am asa ceva. El are acces la 40% din media romaneasca, insemnand online si televiziuni, de cealalta parte, eu am acces la resursele prietenilor”. Spre deosebire de eroul biblic, care si-a luat prastia, combatantul contemporan se bazeaza doar pe fermitatea hotararii si actiunilor sale: „Eu nu îmi voi pune in prastie o piatra, ci determinare. Prietenii si cunoscutii mei stiu ca sunt omul cu cea mai mare vointa din Romania”. Desi exagereaza in privinta aleoestimarilor, prin supraapreciere, si se propune, totodata, ca un arhanghel al schimbarii in bine, acest „David” are modestia, integritatea mintala si onestitatea de a nu mentiona ca vine in Numele Domnului. Chiar daca valorifica in discurs opozitia flagranta si se valorizeaza intr-o maniera putin cam exagerata, mesajul sau e rational, omul nu se prezinta ca un „Razboinic al luminilor”.
Acest om, cu probleme fizice evidente si semnificative, a pasit in arena (chiar si la emisiune a fost pozitionat de parca ar fi fost in arena leilor si, imbracate in piei de oaie, pradatoarele ii dadeau deja tarcoale), asumandu-si lupta pentru o cauza pe care o crede dreapta si in numele unui partid pe care, poate, il considera just si curat. Iulian Craciun sustine ca a vazut anumite probleme si, pentru a le rezolva, doreste sa intre „in miezul” lor, candidand pentru un loc in Senat. El nu se teme de opozant, oricat de puternic ar fi ori s-ar arata acesta, pentru ca nu dispretuieste ceea ce el insusi are la indemana – formatiunea politica pe care o reprezinta, programul sau (inca neprezentat, decat pe doua axe – educatia si sanatatea) si prietenii, reali si potentiali (in mod cert, vizeaza un cerc mai larg de sustinatori, decat cel actual). Si, mai ales, Iulian Craciun se bazeaza pe anduranta capatata si dovedita in experiente foarte grele de viata si pe capacitatea de a transforma in solvabile problemele insolubile: „De-a lungul vietii mele am luptat cu foarte multe greutati. Am suferit o interventie foarte grea, in urma careia am intrat de doua ori in coma. Apoi, am fost operat pe coloana, din cauza unui accident nefericit. Cand m-am trezit nu puteam nici macar sa stau in fund sau sa-mi tin gatul. Am trecut si peste astea.” Dar de aceasta data, Iulian poate nu vrea doar sa treaca, ci sa treaca invingator peste, asa cum a trecut si peste alte obstacole, de exemplu in viata profesionala, reusind sa termine o facultate si sa isi cladeasca o cariera antreprenoriala.
Facand abstractie de faptul ca noul sau pas este unul in lumea politica si ignorand si optiunea sa in acest univers, gestul lui Iulian de a merge mai departe, in ciuda dificultatilor si a provocarilor, este unul motivant pentru cei care, chiar daca nu se confrunta cu probleme similare, au totusi incercari mari in vietile lor sau se tem sa isi asume noi provocari. Celor ezitanti, acest „David” le spune, prin curajul sau, sa mearga mai departe, iar noi ne facem, prin acest articol, ecoul indemnului tacit: „Mergeti mai departe, oricat de greu incercati ati fi, oricat de greu este drumul ce va sta in fata! Mergeti mai departe si ‚luptati’, chiar daca trebuie sa il infruntati pe Goliat! Aveti curaj si puneti mana pe ‚prastie si piatra’, indrazniti, cu atat mai mult cu cat o puteti face in Numele si cu resursele lui Dumnezeu!” Incercati sa o faceti insa increzandu-va in El si laudandu-l pe El, nu bazandu-va pe propriile atu-uri sau pe cele ale semenilor si facand parada cu ele!… Faceti-o nu doar cu temeritate, ci si intr-adevar cu Dumnezeu si pentru El!