„Acum, fireste, nu putem vedea lumina soarelui care straluceste in dosul norilor, dar va trece un vant si-l va curata;” (Iov. 37.21) „Macar ca zici ca nu-L vezi, totusi pricina ta este inaintea Lui: asteapta-L!” (35.14)
Poate ca te afli intr-una din acele zile in care esti nemultumit, in care poverile si problemele vietii, de care te-ai rugat sa fii izbavit, nu doar ca nu au disparut, ci chiar s-au inmultit si te-au covarsit. Intr-una din acele zile in care indemnurile apostolului Pavel, de a fi mereu bucuros si multumit, ti se par nu doar greu de indeplinit, ci de-a dreptul imposibil, o perioada in care cuvintele biblice si sfaturile de acest tip devin chiar o sfidare pentru durerea ta cea mare!…
Dar daca te-ai fi nascut un pitic, ai fi putut fi multumitor si fericit? Pai cum sa fii? Nu esti nici asa, dar la dimensiunile acelea, care pun probleme de tot felul, cum sa poti fi? Poate ca deja ti-ai spus ca, „decat asa”, mai bine nu ai mai fi deloc, viata ta ar disparea de tot. Nu doar ca sarcinile existentei ar fi mai dificile, dar s-ar mai pune si problema expunerii la batjocurile oamenilor. De obicei, ajunge necazul in sine, ca sa doboare, dar daca mai intervin si rautatile celor din jur, atunci povara devine cu mult mai mare.
Plusand, daca ai fi un evreu pitic, intr-un timp puternic antisemit si ai mai avea si privilegiul ca, intr-un astfel de timp, sa fii trimis intr-un centru de „tratamente speciale”, de exterminare? Pentru ce ai mai avea motiv sa fii multumitor si fericit? Mai ales daca ai incapea pe mainile „Ingerului mortii”, ale odiosului dr. Mengele, multumit si fericit ca te-a gasit si ca are cobai de acum inainte pentru muuuult timp, poate vreo 20 de ani, nu mai putin. Timp in care stii cam ce te asteapta, dupa regimul la care esti supus deja si care consta in turnarea de apa fierbinte si rece in urechi, alternativ, sau scoaterea de dinti pe viu ori reprezentatii pe care imaginatia diabolica a doctorului nazist le poate inventa.
Dar chiar si in aceste absurditati sau nedreptati (ale lui Dumnezeu, ale oamenilor sau ale vietii, dupa cum vrem sa atribuim necazurilor noastre paternitatea), unii gasesc raze de soare si considera ca tocmai problemele, care pentru altii sunt de temut, pentru ei au fost salvare – si declaratiile unei supravietuitoare a Holocaustului vin ca o confirmare.
Familia Ovitz, din Maramures, nu s-a poticnit de handicapul atat de evident, dat de nanism. Daca tot erau priviti cu multa curiozitate si se radea de ei, de ce sa nu faca din acest interes si din apetenta oamenilor de a rade de semenii lor, care nu sunt la fel, ceea ce noi numim azi un business? Si, astfel, membrii pitici ai familiei au facut cariera si avere in anii ‘30, in spectacole de circ, trupa lor liliputana fiind invitata chiar si de regele Carol al II-lea.
Dupa izbucnirea celui de al Doilea Razboi Mondial, in 1944, familia Ovitz a ajuns a ajuns acolo unde se intra pe poarta si se iesea pe cos – la Auschwitz. Dar membrii acestei familii au iesit vii din „casa mortii”, pentru ca dr. Mengele supraveghea transporturile pentru a-si selecta „cobaii”. A incapea in mainile „doctorului Moarte” nu era de dorit, pentru cineva care ar fi stiut cu ce se ocupa acest neom, insa, desi au suferit in timpul si de pe urma experientelor lui, „liliputanii”, conform declaratiilor din Daily Mail, au avut motiv sa fie recunoscatori si pentru aceasta intorsatura a lucrurilor, deoarece doctorul i-a pus, de mai multe ori, „deoparte”, pentru a nu fi dusi la moarte. Si, chiar daca nu a actionat din iubire, ci pentru ca ei reprezentau „soarecii sai de laborator”, o posibilitate de „studiu” pe care nu o mai avea, caci nu mai gasise un alt asemenea lot, important era ce aveau ca rezultat (uneori este important daca o actiune ne salveaza, nu intotdeauna motivatia celui care o realizeaza conteaza).
„Bucurati-va totdeauna in Domnul!” (Filip. 4.4), spunea Pavel si „Multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile” (1 Tes. 5.18). Bucurati-va si astazi, caci chiar cea mai mare si grea incercare poate fi nu un drum care se infunda, ci o sansa de eliberare, daca nu in sensul material al existentei, macar din perspectiva spirituala. Bucurati-va si multumiti, asa cum au facut, prin credinta, si cei din familia Ovitz.