„eu spun fiecaruia dintre voi sa nu aiba despre sine o parere mai inalta decat se cuvine; ci sa aiba simtiri cumpatate despre sine.” (Romani 12.3)
Aveam un pastor, cu ceva timp in urma, pe vremea cand frecventam o biserica micuta din orasul de bastina, care, in timpul consacrat anunturilor sau in diferite alte ocazii care presupuneau anunturi, incepea, aproape invariabil, cu „formula”: „Am o veste buna si una rea: cu care vreti sa incep?” Si toata lumea raspundea: „Cu cea rea!” Cui ii place sa ramana cu un gust amar?
Asa ca si eu voi incepe acest articol cu „Asa NU!” Ce e mai bun vine la urma, nu?
„Asa NU!”
Au cam facut furori pe net, saptamana trecuta, dar si zilele acestea, niste filmulete cu un inocent „concursant” (termen care apare in cantecel, in loc de concurent) la Eurovision, in Republica Moldova. Am spus inocent pentru ca, efectiv, Pavel Turcu – despre dumnealui este vorba – mi se pare ca e un om matur cu o minte de copil sau, mai bine zis, cu un mod infantil de a vedea lucrurile. Daca s-a inscris la concurs, inseamna ca el crede ca „are ceva de spus” si isi aloca sanse reale de reusita. De fapt, si-a alocat, pentru ca, din cate am vazut parca un titlu in presa, a fost respins de juriu. Dar Pavel Turcu nu m-a scandalizat, ci m-a amuzat. Pentru el, Eurovision-ul nu cred ca este mai mult de o serbare pentru oameni mari din diferite tari, o „relaxare” recompensata cu un premiu mare – pentru castigator, bineinteles.
In schimb, un domn manelist care si-a anuntat intentia de a reprezenta Romania la Eurovision, dar nu cu o manea pare-se, m-a scandalizat. Domnul cu pricina mi se pare mie ca intelege mai bine cum sta treaba cu Eurovion-ul acesta, stie mai bine ce vrea, dar se face ca nu stie ce vor si mai ales ce nu vor altii. Daca pentru bietul Pavel Turcu erau, pe youtube, comentarii de genul: „daca acesta ajunge la Eurovision, in ziua concursului eu ma bag in beci si zic ca nu-s moldovan” (cam asa parca era citatul), atunci noi ce sa mai comentam? Este adevarat ca si cantecelul fratelui de peste Prut era stupid, dar personajul parea infantil sau un erou de poveste care face boacane in lumea reala. Pe cand, cantecul anuntatului candidat in Romania nu cred ca ar putea fi altfel decat vulgar, iar personajul, care reprezinta deja un anumit univers, s-ar incadra foarte bine in acelasi tipar.
Dar, ca sa trecem si la lucruri mai bune…
Asa „DA!”
Tot in presa au fost ceva referiri zilele acestea cu privire la cat de bine este plasat filmul „Mihai Viteazul” in topul celor mai apreciate filme istorice, clasament alcatuit de Internet Movie Database. Ei, cand vezi ca esti reprezentat astfel, si daca esti in beci si bombardament sa fie, mai ca iti vine sa iesi si sa spui ca esti roman – „filmul e de-al nostru”! Ca la cat de prost suntem vazuti si reprezentati, cand mai apare si cate o raza de asta, cum sa nu te pui in stralucirea ei?
Poate ca, persoanele foarte evlavioase vor considera ca acest articol nu are legatura cu crestinismul. Dar, dragii mei, crestinii nu traiesc pe sub pamant si, fie ca ne place, fie ca nu, viata nu inseamna doar a psalmodia. In plus, fie ca ne place, fie ca nu, ce se petrece in jurul nostru ne afecteaza mai mult sau mai putin, iar cand e vorba de oameni care se ingramadesc sa reprezinte tara, ai carei cetateni suntem, aceasta ne va afecta – fie ca ne place, fie ca nu! Cum te poate afecta pe tine? Pai, afectand imaginea tarii din care provii sau in care traiesti, in mod cert te va afecta si pe tine. A, sau poate iti spui ca tu esti om cumsecade (asta ramane de vazut!) si ca cei care te cunosc nu te vor judeca dupa faptele compatriotilor tai imprudenti sau delincventi. Da, bine zis, rau gandit, caci, pana la a te cunoaste, oamenii te incadreaza dupa ce au la inde-minte, iar imaginea de tara si a cetateanului ei, in genere, este cel mai la inde-minte…
Acum eu iti doresc „Noapte buna!” si sa fii un om cu-minte si cu luare-aminte in mod deosebit la ceea ce e „Asa NU!” si „Asa DA!”, dupa cum e prezentat in Cartea ta (sau care ar trebui sa fie si a ta).