„Cel ce adevereste aceste lucruri, zice: ‚Da, Eu vin curand.’” (Apocalipsa 22.20)
„Angajatii Metrorex, in greva generala pe termen nelimitat. De marti, metroul nu mai circula intre orele 5:00 si 16:00
Angajatii Metrorex au anuntat ca intra, incepand de marti, in greva generala pe termen nelimitat, urmand ca in fiecare zi, metroul sa nu mai circule intre orele 5:00 si 16:00, anunta Mediafax. Intre orele 16:00 si 23:00, metroul va circula normal”.
Stirea poate inspaimanta orice bucurestean, dat fiind ca traficul este si asa infernal in Bucuresti, iar timpul alocat pentru a ajunge la locul de munca se lungeste, daca sunt utilizate doar mijloacele de transport la suprafata! Sincer, nu vreau sa anticipez cat de nervosi vor fi soferii in trafic, cat de stressati vor fi cei care vor fi constransi sa circule cu autobuzul pe distante lungi si foarte aglomerate si cat de greu accesibile vor fi taxiurile. Ma intreb, cate masini vor fi nu „bara la bara”, ci „bara peste bara”? Si, oare, cat de rapid vor mai putea interveni Salvarile? Va fi, in mod cert, o perioada stressata si „saracii oameni”, de parca nu ar fi destule crize – criza economica, criza politica, criza sanitara –, vor fi siliti sa faca fata si unei crize noi, generata de suspendarea partiala a unor mijloace de transport in comun. Si cand stai si nu doar te gandesti, ci si simti pe propria piele ce inseamna aceste crize pentru viata personala… De fapt, nu stiu cat de mult mai poti „sta” in conditiile mentionate; tendinta omului, in astfel de situatii este, mai curand, aceea de a se agita si de a incerca sa faca si el ceva – sau cat mai mult – pentru a scapa de ce il afecteaza sau pentru a limita consecintele.
Pentru cei afectati de una din crizele de mai sus, de mai multe sau de toate la un loc, vreau sa mentionez o promisiune biblica, una de care ma „leg” si eu in situatia data: „Unii se bizuiesc pe carale lor, altii pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru. Ei se indoaie si cad; dar noi ne ridicam si ramanem in picioare”. (Psalmul 20.7-8)
Cred ca, ancorandu-ne increderea in promisiunile Bibliei, putem sa trecem peste crizele care ne confrunta si care sunt destul de multe. Nu neaparat sa scapam de ele, ci sa le putem depasi/face fata cu bine. Iar daca maine – sau intreaga saptamana sau cine stie cat timp – va trebui sa facem fata unui trafic foaarte agomerat si vom intarzia la serviciu sau la intaniri diverse, putem sa ne consolam cu gandul ca acele intarzieri nu sunt atat de grave, iar intalnirile respective nu atat de importante si decisive. O alta intalnire este cu adevarat importanta si intarzierea ATUNCI este mai mult decat riscanta. Iar pentru intalnirea respectiva nu trebuie sa ne facem probleme cu privire la mijloacele de transport sau sa ne grabim stressati prin trafic, ci sa fim siguri ca ASTEPTAM. Si El vine, da, El vine la noi, ca sa ne ia la El, pregatit cu mijloacele de transport necesare si cu totul indestulatoare: „Carale Domnului se numara cu douazecile de mii, cu mii si mii; Domnul este in mijlocul lor, venind din Sinai in locasul Sau cel sfant”. (Psalmul 68.17). Nu trebuie decat sa ASTEPTAM – pregatiti de plecare.