„Nu Te rog sa-i iei din lume, ci sa-i pazesti de cel rau”. (Ioan 17.15)
Si a venit un copil, mi-a smuls floarea, si inca nu am aflat: Da sau Nu?
Deunazi, a fost un oarecare tam-tam in presa, in raport cu intrebarea buclucasa a unui pusti de noua ani, adresata Presedintelui SUA.
Dl. Obama nu s-a prea pierdut cu firea, caci, daca ar fi fost prea „slab de inger”, nu ar fi mai candidat la Presedentia Sua, nu ar fi iesit invingator si nici nu ar fi initiat politici destul de controversate. Asa ca, dl. Presedinte i-a raspuns copilului, oferindu-i o lectie de stapanire de sine si optimism: Sunt destui oameni care il iubesc, dat fiind ca i s-au oferit suficiente voturi, pentru a castiga alegerile.
Trecand de la ce a fost „ieri, alaltaieri” la ceea ce a fost „odata (si doar o data) ca niciodata”, cred ca putem invata cateva lectii.
Spuse Obama ca, daca a fost ales, asta inseamna ca este si iubit. Dar, stau si ma gandesc, atunci cand iudeii au pregatit intrarea triumfala a Mantuitorului in Ierusalim, Il iubeau? Si, daca da, ce s-a intamplat cu sentimentele lor in doar o saptamana, de L-au condus de la tron la cruce? Ce se intampla cu acei oameni care azi te introneaza, iar maine te „decapiteaza”?
Evident, exista si oameni care nu il iubesc pe Obama. De ce? Pentru ca promoveaza ceea e ei nu iubesc si „Datatorul” sau „Promotorul” unor randuieli dezagreabile pentru o anumita colectivitate devine el insusi indezirabil pentru obstea respectiva. Sau, poate ca, daca, la inceput, schimbarea atrage, ca idee, concretizarea acesteia determina „rejectarea” infaptuitorului aclamat in faza in care era perceput doar ca proclamator. Oamenii resping ceea ce contravine principiilor si valorilor pe care le marturisesc sau la care au aderat in sinea lor. De multe ori, aceasta este insa doar declarativ: in fapt, resping ceea ce le afecteaza interesele. Dar, presupunand ca exista si oameni ale caror obiectii se bazeaza pe considerente mai inalte (dar pentru care lupta, de multe ori, in mod josnic) si avand in vedere ce tot presa scrie-scrie, s-ar putea spune ca antipatia fata de Obama are, in America, radacini puternice in crezurile iudeo-crestine si ar fi justificate din aceasta perspectiva. Ca modul sau mijloacele prin care sunt exprimate nu sunt prea ortodoxe, este adevarat. Dar nu cumva Domnul Hristos a fost omorat de „dreptcredinciosii” vremii si poporului Sau?
In concluzie, oricat de diferite si de gresite (din punctul nostru de vedere) ar fi opiniile unei persoane influente (sau nu), nu este cazul sa raspundem cu ura, fie ca o facem in „camaruta inimii”, la „templu” sau in diferite locuri publice, mai putin sacre. Responsabilitatea unui crestin este aceea de a se ruga pentru cel „gresit”, daca doreste si crede ca „infractorul” trebuie neaparat sa se schimbe, pentru a fi o schimbare pozitiva in lume. Dar, mai intai, fiecare sa se roage pentru sine, pentru a fi el insusi rezultatul si cauza unor schimbari pozitive in lume.
Nota: Personal nu sunt de acord cu multe dintre politicile d-lui Obama, dar nu simpatizez nici zelul crestinilor americani, practicanti doar cand vine vorba de anumite norme la care ei tin si de la care nu vor ca societatea sa faca rabat, inchizand ochii ochii asupra multor alte aspecte legate de crezul si trairea crestina si care ar trebui sa se regaseasca in viata unui crestin practicant. Cu alte cuvinte, de la Obama, care clar nu impartaseste convingeri crestine, am alte asteptari. Insa, de la un crestin care se declara practicant, astept sa isi spuna Cuvantul clar, raspicat, dar tolerant si nu doar in anumite aspecte ale vietii. Cuvantul pe care il fac altora etalon, sa il aplice astfel intai in dreptul lor – si nu „prin selectie”.