„ce este inaltat intre oameni este o uraciune inaintea lui Dumnezeu.” (Luca 16.15)
Dumnezeu ne cheama si ne ajuta sa distingem, pe baze biblice, intre conducatorii „consistenti” si cei „gaunosi”, reali sau potentiali, asa cum ne cheama sa deosebim si intre profeti adevarati si cei mincinosi. Potrivit Bibliei, pe care eu o rasfoiesc sau o citesc, exista numeroase criterii, pentru a face aceasta delimitare inclusiv in campanii electorale. Pe baza prescriptiilor scripturistice, am alcatuit un mic ghid de selectie a celui mai bun candidat, avand in vedere:
1. Cine se propune sau este propus:
Profilul unui candidat trebuie analizat si poate fi conturat pe baza datelor din CV si a referirilor din presa credibilizante, focusand: conduita si viata personala (trasaturile de caracter manifestate in comportament, viata de familie), expertiza si evolutia profesionala, atitudinea fata de institutiile si valorile democratice. Criteriul biblic ar putea fi Legea, cu precadere ultimele sase porunci, care reglementeaza relatiile interumane, insa poate Regula de aur, in care „este cuprinsa Legea si Proorocii”, ar trebui sa fie si Criteriul de aur: „Tot ce doriti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel.” (Matei 7.12).
2. Ce propune, potrivit criteriilor:
a. Justificare
Conform Scripturii, falsul vine cu mesaje de larga popularitate, cu promisiuni de victorii neconditionate si prosperitate (chiar daca din surse neelucidate). Promisiunile exagerate nu sunt insa adevarate, pentru ca sunt rupte de realitate. De aceea, orice fagaduiala electorala trebuie cenzurata: Se bazeaza pe date exacte, pe estimari si prognoze, ce resurse si modalitati de realizare sunt prezentate? Pentru realizarea promisiunilor electorale, resursele si strategiile sunt, din pacate, foarte necesare, esentiale in fapt, iar lipsa lor din prezentare nu poate decat sa ridice semne de intrebare. Pentru ca oamenii, oricat de mesianici ar dori sa se prezinte, nu au acea divina putere creatoare, de a face lumea din nimic si doar prin cuvantare. Dimpotriva, in plan uman, cine zice prea mult si prea multe face putin. „Oriunde se munceste este si castig, dar oriunde numai se vorbeste, este lipsa.” (Proverbe 14.23).
b. Implicare, educare, dezvoltare:
Dumnezeu nu face pomeni electorale, El doreste educarea si implicarea categoriilor beneficiare, nu sa le transforme in categorii sociale parazitare, tumorale. Dumnezeu le-a dat primilor oameni gradina Eden, dar le-a spus sa o lucreze si sa o pazeasca (Geneza 2.15). Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu le-a adus la usa cosuri cu diferite bucate, ci le-a dat un loc de munca, prin care bucatele le erau asigurate. De asemenea, Dumnezeu a dat mana in pustie, pentru ca nu erau alte resurse la indemana, dar evreii nu beneficiau de acest dar decat in anumite conditii: trebuia sa o adune singuri (si nu era usor sa aduni boabe cat coriandrul!), conform unui program de lucru (in zori) si apoi sa o prepare.
Un program electoral onest nu promite „paine si peste”, ci „seminte si undite”, nu promite apa fara efortul de a o scoate (Ioan 4.15), ci, mai curand, drumuri asfaltate si fantani modernizate; si, pentru toate, asigura accesul la informatiile necesare pentru utilizare, prin educare.
c. Echitate:
Promisiunile electorale trebuie sa fie caracterizate si de echitate, sa nu discrimineze grupuri/categorii sociale, din perspectiva binomului avantajate/dezavantajate. Biblia spune: „vrednic este lucratorul de plata lui.” (Matei 10.10)
Grija exagerata pentru categoriile dezavantajate poate sa ascunda, in fapt, un comportament fraudulos, cu insusirea, in beneficiul personal, a resurselor gestionate asa-zis pentru persoanele dezavantajate. Un astfel de comportament este evidentiat de evanghelistul Ioan in dreptul lui Iuda Iscarioteanul (Ioan 12.3-6).
3. Cum propune:
O campanie care nu insista pe programul electoral, ci dirijeaza totul catre derizoriu, vulgar si banal, nu poate fi si nu trebuie credibilizata si stampilata. In plus, o campanie trebuie sa fie onesta, fair-play, fara atacuri si insinuari murdare, fara utilizarea unor mijloace, de promovare sau invalidare a altui candidat, imorale si ilegale. Mesajele utilizate in campanie trebuie analizate, precum si canalele de comunicare prin care sunt difuzate, blamand si sanctionand prin vot ceea ce presupune intoxicare, dezinformare, manipulare, minciuna prin omisiune sau distorsiune ori alte metode patologice de comunicare. Si, mai presus de toate, inconsecventa trebuie sanctionata, caci, in Hristos, nu exista si „nu” si „da” laolalta (Matei 6.37).
4. Cui propune:
Un candidat care pica testul unui public educat, capabil sa analizeze un program si o campanie electorala, nu poate fi credibilizat. Dar un bun candidat se adreseaza oricarui potential votant si nu doar din perspectiva optiunii de vot, ci fiind interesat de calitatea sa de om/cetatean, fie ca este bogat sau sarac, educat sau ignorant, bun sau rau, fara nicio discriminare, mai ales din perspectiva optiunilor electorale. Caci si Dumnezeu „face sa rasara soarele Sau peste cei rai si peste cei buni”, si peste cei care-L leapada si peste cei ce-L aleg. (Matei 5.45)
Nu trebuie sa declaram si sa aratam ca, in anumite sfere ale vietii, Scriptura nu este de ajutor, nu trebuie sa o aruncam astfel la gunoi, nu trebuie sa credem si sa aratam ca „fiii acestui veac sunt mai intelepti decat fiii luminii.” (Luca 16.8) Dumnezeu a promis ca El ne poate da „pricepere in toate lucrurile” (2 Timotei 2.7), ne poate ajuta, prin Scriptura, sa fim „destoinici pentru orice lucrare buna” (2 Timotei 3.16-17). Ne poate ajuta, deci, sa gasim in paginile Cartii raspunsuri la intrebarile si dilemele noastre, inclusiv in plan electoral. In fond, daca ne poate ajuta, intr-o lume viitoare, sa judecam lumea acestui veac si inclusiv pe ingerii cazuti, cu atat mai mult ne poate ajuta sa judecam si lucrurile acestei vieti, care sunt „de mai mica insemnatate” (1 Corinteni 6.2-3).
Pe baza raspunsurilor gasite, fiecare va decide cine merita sa fie ales, insa ar trebuie sa o faca avand gandul si responsabilitatea ca nu doar el, ci o tara intreaga va fi la „cules”.