„Izbaveste pe cei tarati la moarte, si scapa pe ceice sunt aproape sa fie junghiati. Daca zici: „Ah! n’am stiut!”… Crezi ca nu vede Celce cantareste inimile si Celce vegheaza asupra sufletului tau? Si nu va rasplati El fiecaruia dupa faptele lui?” (Proverbe 24.11-12)
Asistenta care s-a ocupat de bebelusul uitat in incubator la Maternitatea Bucur a fost concediata, iar medicul sef de sectie si asistenta sefa au fost sanctionati cu 10% din salariu pe urmatoarele luni. (…) O alta sanctiune este aceea ca medicul sef de sectie si asistenta sefa vor fi inlocuiti din functie.
Bebelusul, lasat prea mult la „dospit” in aparatul de fototerapie de la Maternitatea Bucur, a suferit arsuri pe 20 la suta din suprafata corpului (si pana la os!!!). Nu doar ca fost torturat si mutilat „dintr-o greseala umana” (???!!!), dar acest om nascut de cateva zile isi poate pierde viata. Si, presupunand ca totusi va trai, cat de functionala va mai fi aceasta fiinta schilodita de nepasarea si incompetenta unor cadre medicale? Poate ca limbajul pe care il folosesc pare foaarte virulent, dar cand stii – si nu doar din ziare – cat de grijulii sunt fata de pacienti majoritatea cadrelor medicale… de fapt, din anumite puncte de vedere sunt foarte grijulii, e adevarat…
Acum ceva timp, o doamna doctor, cu multa reputatie si clientela pe masura (!), a determinat moartea unei mamici, prin exsanghinare si afectarea fatului in nu mai tin minte ce mod (ce bine ca nu tin minte perfect toate durerile de care aflu). Iar Colegiul Medicilor din Bucuresti (CMB) a decis ca medicul respectiv sa fie suspendat din functie doar pe un an, ca, daca ii ridicau dreptul cu pricina pe toata viata, „ii luau painea”! Adica doua vieti de om, una pierduta cert si alta sub semnul intrebarii erau puse in aceeasi balanta cu … painea! De fapt, nu ce se pierdea era pus in balanta, ci persoanele care pierdeau si, cum cel care „cantarea” era in aceleasi „pene” (medicale) cu unul dintre cei cantariti, „corb la corb nu isi scoate ochii”! Ce ti-e si cu dreptatea asta! De ce o fi cumpana simbolul dreptatii?
De ce, oare, culpa medicala, chiar si in cazurile in care este vorba de actiuni sau non-actiuni cauzatoare de moarte, se judeca de catre alte foruri si dupa alte criterii? Nu cumva aceasta stare de fapt atrage dupa sine mult mai putina responsabilitate si perpetuarea abuzurilor sau neglijentelor?
Poate ca ar trebui randuite si pentru cadrele medicale niste „cetati de scapare”, asa cum existau refugii, in Israelul antic, pentru cei care ucideau „fara voie” (dar nu prin nepasare sau neimplicare): „sa va alegeti niste cetati cari sa va fie cetati de scapare, unde sa poata scapa ucigasul care va omora pe cineva fara voie” (Numeri 35.11). Dar vina/nevinovatia lor sa fie totusi decisa in instanta si, chiar daca legislativ se vor lasa „portite”, „cetati” sau „geamlacuri”, sa nu fie lasati „scapati” fara a fi evaluati de domnul jude.
Poate ca aceste randuri par implacabile si departe de „spiritul crestin”, dar, personal, nu cred ca sentimentalismul, „iertarea” si „toleranta” fara discernamant si fara legiuire inseamna iubire. Nu cred asta. Daca ar fi asa, atunci ar fi un haos pe lumea asta – daca ar mai exista aceasta lume. Cei care cred si sustin asta, cred ca pot privi lucrurile si in alta lumina, dupa lecturarea unui verset din Epistola lui Pavel catre Romani: „El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tau. Dar, daca faci raul, teme-te, caci nu degeaba poarta sabia. El este in slujba lui Dumnezeu, ca sa-l razbune si sa pedepseasca pe cel ce face rau.” (Romani 13.4) Deci Dumnezeu poate fi slujit si prin sanctionarea raului. Vinovatul trebuie sa fie iertat de victima, dar nu trebuie „acoperit” de societate. Iar eu acum am scris in calitate de membru al societatii, desi, nu pot sa contest ca, in interstitiile dintre cuvinte, s-au strecurat si resentimente de victima. De care sper sa ma vindec, pentru a fi nu doar un mesager al dreptatii, ci si al iertarii. Poate, intr-un alt articol, „o sa intorc foaia”. Sau poate o sa o expun mai echilibrat – pe cant.