„Fiindca nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nimic tainuit, care nu va fi cunoscut si nu va veni la lumina”. (Luca 8.17)
Trist. Nu ca Polanski a fost arestat – nu. Nu pentru asta ma intristez, ci pentru ceea ce a facut acest om, atat de apreciat pentru ceea ce a realizat in cariera sa. Dar, pot scuza realizarile profesionale abaterile de la lege? Si, nu-i asa ca nimeni, din generatiile mai tinere si poate si din cele mai varstnice, cel putin din patria noastra, nu prea stia de „aventurile” de tinerete ale domnului de mare succes in industria filmului? Sau astea nici nu conteaza…
Nu spun ca trebuie sa scormonim in vietile altora sau sa fim amatori de can-can-uri. Dar cand raul este comis de mari personalitati, de oameni ridicati in slavi si considerati foarte valorosi, atunci granita dintre bine si rau devine parca mai indistincta, raul nu mai pare atat de had sau este cel putin scuzabil. La atat de multe lucruri bune, trebuie sa fie si putin rau ca sa contrabalanseze, nu? Sau, daca acesti oameni „mari” calca pe alaturi, atunci noi, astia cu mai putina judecata, de ce nu am face-o? Sau, cine stie, daca ii copiem in cele rele, o sa parem si noi „mai deosebiti”. … Si uite asa se imprumuta sau se scuza imprumutul relelor moravuri din „lumea buna”. Si, mai ales cand vezi ca mai marii lumii sunt consternati si iau apararea vinovatului fugar, mai ca iti vine sa crezi ca se poate sa scapi basma curata chiar daca faptuiesti raul. Si, uite, ce inima buna au artistii si conducatorii, uite cat de simtitori sunt la nenorocirea care s-a abatut asupra bietului om. Cum cauta ei velinte curate ca sa acopere fapte murdare…
Cu cat zel ii iau francezii apararea, dar daca domnul de origine poloneza ar fi mai trait in Polonia zilelor noastre, cu asa inclinatiuni erotice, cred ca ar fi fost castrat chimic. Sau poate ca nu, ca nicio tara nu isi condamna eroii si conducatorii, decat foarte rar. Poate ca si noile reglementari poloneze, care vizeaza castrarea chimica a pedofilor si a celor care comit incest, l-ar fi ocolit pe norocosul si lasul iubitor de minori. Adica hormonii domnului bogat si celebru s-a fi zbenguit in continuare, fara constrangerile „remediilor” aplicate „pofticiosilor” iliciti.
Nu ca domnisoara respectiva si familia acesteia ar fi lipsite de vina, dat fiind ca nicio minora cu scaun la cap nu pleaca singura cu un barbat (in casa altuia) si niciun parinte serios nu isi lasa fiica neinsotita, cu atat mai mult cu cat o „cere” o celebritate.
Ok, sa nu mai scormonim in noroi, desi la drept vorbind nu am facut-o noi, ci doar am lasat ca noroiul improscat de altii in scormoneala lor sa „picteze” putin si acest blog. Sper doar ca „pictura” aceasta sa fie interpretata corect. Adica mi-as dori sa cadem de acord asupra unor aspecte: ca timpul nu le acopera pe toate, ca morala nu prea face casa buna cu mult ravnita celebritate, ca nu tot ce oamenii scuza sau legitimeaza este bun, ca este bine sa facem distinctie intre un om si faptele sale, fie bune sau rele si ca, indiferent de modul in care se aplica justitia umana, adevaratul Judecator este Dumnezeu.
Nu stim ce se va mai intampla cu domnul Polansky acum si aici, daca va plati pentru o fapta pentru care, se pare, victima (daca a fost victima, cu adevarat) l-a iertat. Iertarea umana se acorda, pana la urma, si interesat, fie contra cost, fie pentru a scapa „de gura lumii”. Ceea ce conteaza cu adevarat nu este „cum te priveste lumea” sau cum iti platesti politele acum si aici. Important este cum apari inaintea lui Dumnezeu si daca te-a achitat El. Iar El poate face acest lucru, indiferent de deciziile indivizilor sau curtilor de judecata. Cu o singura conditie: predarea neconditionata.
[youtube]00qUYY0Xz5A[/youtube]