„Nu voi pune nimic rau inaintea ochilor mei; urasc purtarea pacatosilor; ea nu se va lipi de mine”. (Psalmul 101.3)
Mediatizeaza presa asta tot felul de fapte abominabile, descrise uneori cu lux de amanunte, ca sa „atate” si sa dea idei celor care au deja apetit pentru astfel de fapte, dar nu prea multa inspiratie. Dar stirile macar nu legitimeaza raul (sau nu prea), pe cand, anumite produse culturale de mare succes reusesc nu doar sa descrie raul si modul in care este comis, ci sa il si scuze sau, mai rau, sa il „poleiasca”.
Adica, vezi bine, criminalul si/sau violatorul X are, in fapt, nu stiu ce tare ereditare sau nu stiu ce deprinderi urate dobandite prin socializare sau – si asta mi se pare chiar „de speriat” – este un baiat de treaba, are el niste parti bune pe care filmul i le scoate la iveala si astfel faptuitorul de rau este scuzat si oricine altcineva este facut vinovat. Povestea devine si mai periculoasa cand eroul/eroina face raul (uneori cu premeditare) din motive „justitiare” sau cu multa (si scrupulos prezentata) delectare. Poate ca nu scriam aceste randuri, daca nu „dadeam”, intr-un ziar online, de un titlu intrigant – Ce spun un violator de treaba si un criminal talentat. Era titlul unui articol apreciativ pentru un film („Katalin Varga“) care, din prezentarea facuta in ziar, cred ca ar trebui cel putin remaniat. Titlul m-a intrigat – putin spus; in fapt, m-a revoltat, iar continutul articolului, citit printre randuri, nu a facut decat sa imi alimenteze aceasta revolta (la trailer nu m-am uitat, pentru ca nu am vrut sa o fac!).
Dar ce poate schimba nemultumirea mea sau exprimarea acesteia acum si aici, in acest mod? In mod cert, poate mult, macar pentru cativa dintre cititorii acestei publicatii online. Care, posibil, la randul lor, vor spune „NU!” acestor produse culturale, dupa parerea mea deloc spirituale si, in mod cert, imorale.