„Asa vorbeste Domnul: ‚Inteleptul sa nu se laude cu intelepciunea lui, cel tare sa nu se laude cu taria lui, bogatul sa nu se laude cu bogatia lui. Ci cel ce se lauda sa se laude ca are pricepere si ca Ma cunoaste, ca stie ca Eu sunt Domnul care fac mila, judecata si dreptate pe pamant! Caci in acestea gasesc placere Eu, zice Domnul.” (Ieremia 9.23-24)
Viata are si urcusuri si coborasuri, dar, cand ajung „in varf”, mai ales daca au avut o ascensiune fulminanta si nemeritata, unii oameni incep sa ii trateze pe semenii lor cat se poate de arogant si umilitor, uitand, asa cum se spune in popor, „de unde au plecat”, adica uitand cum este sa fii in situatia celui pe care il tratezi batjocoritor. Dar, chiar daca statutul social pe care il are o anumita persoana a fost intotdeauna „de top”, nici chiar acest lucru nu justifica un comportament lipsit de empatie pentru cei care au pozitie sociala si resurse financiare mai reduse decat tine. In fond, „plusurile” mentionate nu pot fi considerate un temei pentru atitudini de acest fel, nici un om nu este si nu poate fi considerat superior altora, pe baza unor criterii ce tin de ierarhia sociala si/sau de situatia materiala. Oamenii pot fi comparati intre ei, dar ce au sau unde se afla, inclusiv ca pozitie sociala, nu are nimic de a face cu identitatea lor, sunt, pur si simplu, lucruri exterioare si nu in functie de astfel de „extensii” ar trebui sa se faca departajari/discriminari/subjugari. Nu exista rasa superioara si nici clasa sociala superioara, dupa cum nu exista nici „lume buna”, caci ceea ce mass media numeste „lume buna”, pentru ca are „dare de mana”, este, in fapt, raportat la ceea ce fac oamenii din aceasta lume, una cat se poate de rea.
Dar, se poate intampla ca acesti oameni, care ii dispretuiesc si chiar asupresc pe cei mai putin avantajati decat ei, sa fie adusi sau readusi in situatii mai putin sau deloc privilegiate si sa interactioneze cu – sau sa aiba nevoie de – persoane pe care le-au vatamat. Si cand urci si cand cobori, intalnesti aceeasi oameni… Poate ca si aceasta este una din lectiile pildei rostite de Isus, in care este oferit ca exemplu un administrator care isi face prieteni cu ajutorul bogatiilor stapanului sau. Si poate nu ar fi rau sa facem si noi la fel, nu insusindu-ne bunurile altora, ci intelegand ca tot ceea ce avem nu este al nostru, ci al Sau, ca putem ramane oricand fara privilegiile cu care nu ar trebui sa ne laudam si ca aceste privilegii, atat timp cat le avem, ar putea fi utilizate nu in detrimentul altora, ci in beneficiul lor, pentru ca „ceea ce seaman omul, aceea va si secera”.