„Dar v-am spus ca M-ati si vazut, si tot nu credeti.” (Ioan 6.36)
Odata cu venirea primaverii am inceput sa fac mai multa miscare, sa ies mai des la plimbare, incercand, insa, sa rezolv si cate o problema, in drum. Asa am ajuns ieri sa trec si pe langa un salas de cult, pe langa care de multe ori am mai trecut. Si as fi trecut si ieri, un om grabit, considerand ca locul respectiv este deja stiut si nu imi rezerva nimic deoesebit, daca… Daca nu ma tragea sotul meu de maneca si nu imi arata o imagine sculptat pe poarta de lemn…
O imagine care o infatisa pe Maria, mama lui Isus, cu globul pamantesc la picioare, ceea ce sugera ca al ei – si nu al Dumnezeu – este „pamantul cu tot ce este pe el” (Ps. 24.1). Eu asta am remarcat si m-as fi oprit aici, daca sotul nu mi-ar fi semnalat si sarpele care incolacea pamantul si pe care Maria il zdrobea cu piciorul. Este adevarat ca Dumnezeu a facut Evei o fagaduinta, dar aceasta s-a implinit prin Hristos, „samanta” femeii, nu prin ea insasi.
Tot in drumul de ieri am remarcat cat de mult succes aveau suvenirurile de tot felul, in fapt fara legatura cu Pastele, dar si alte produse legate de inchinare, gen smirna sau tamaie. Nu am vazut insa, dupa cum trist remarca sotul meu, nicio Biblie – nici macar una – si nici o alta carte religioasa! Doar niste semi-brosurele, acatistele X, Y, Z.
Cea mai mare surpriza am avut-o insa astazi, cand, citind un articol postat de o fosta profesoara de la facultate (un cadru didactic pe care il apreciez), am aflat ca „Maica Domnului n-a pacatuit niciodata”, nici macar in gand si „nu si-a pierdut vreodata harul”. Ce inseamna aceasta ultima precizare, nu am reusit sa stabilesc cu exactitate: poate ca as afla, daca as intreba-o pe autoare, ceea ce nu cred ca voi face. Am remarcat insa ca, pe blogul respectivei profesoare, erau postate destul de multe articole, care constituiau un fel de mini-recenzii ale unor carti religioase sau opinii exprimate in raport cu acestea. Autoarea are, deci, o lectura, daca nu bogata, destul de consistenta in ceea ce priveste cartile de acest tip. Ba, intr-un articol mai vechi, mentiona si Biblia, intr-un mod care te lasa sa intelegi ca nu este straina de aceasta Carte. Atunci, ma intreb, fireste: nu a citit in Carte ca „toti oamenii au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu” (Romani 3.23) si ca, dintre cei cu trup omenesc, doar „El n-a facut pacat” (1 Pertru 2.22)? Ca respectiva persoana dispune de abilitatile intelectuale necesare, cat si de multe informatii pentru „descifrare”!… Explicatii pentru aceasta eludare se pot gasi, dar nu vreau sa emit judecati si sa dau, implicit, sentinte.
Pentru ca eu cred ca Dumnezeu are pentru acesti oameni solutii, nu explicatii – si din aceste solutii facem parte si noi. I-am daruit, candva, o carte profesoarei amintite – un devotional pentru femei, in amintirea relatiei noastre de colaborare pentru lucrarea de dizertatie (mi-a fost coordonatoare, la master, pentru lucrarea de absolvire). Nu spun ca acea carte va avea o importanta capitala in a o ajuta sa Il cunoasca pe Dumnezeu asa cum se descopera El, dar cred ca, prin ceea ce facem, fara a deveni pedanti si stressanti, putem sa ii ajutam pe oameni sa Il cunoasca pe Dumnezeu. Dar, pentru asta, trebuie sa ne rugam…ca, in primul rand, sa Il cunoastem noi!