Sari la conținut

Bine

Dumnezeu lucreaza si prin furtuna, nu doar prin vreme buna

„De alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau.” (Rom. 8:28)

Furtuna de astazi a venit destul de brusc, cu manifestari brutale si urmari grave pentru cei carora locuintele le-au fost deteriorate, culturile distruse, masinile avariate sau vietile amenintate. Desi norii s-au risipit si torentele s-au oprit, poate ca unii oameni, fata in fata cu urmarile acestei dezlantuiri, se simt inconjurati de negurile problemelor si potopiti de aversele incertitudinilor – „Unde a fost Dumnezeu cand calamitatea a lovit?”. Poate ca ploaia de astazi nu ne-a udat nici macar un fir de par si nici macar varful pantofilor, insa altfel de furtuni si averse ne bulverseaza si afecteaza si noua vietile, provocand in mintile noastre acelasi tip de intrebari. Caci, loviti de necazuri, nu stim la ce si la cine sa ne mai raportam – la Dumnezeu, la cel rau, la imprejurari, la noi: Dumnezeu a adus aceste dureri, cel rau sau este lucrarea naturii/oamenilor? Citește mai mult »Dumnezeu lucreaza si prin furtuna, nu doar prin vreme buna

Mi-este bine! Cine vrea sa se bucure cu mine?

„Bucurati-va cu cei ce se bucura; plangeti cu cei ce plang.” (Rom.12:15)

De ce plangi, femeie? Este intrebarea pe care Domnul Hristos i-a pus-o Mariei inlacrimate, care Il cauta intr-un mormant gol. Isus nu a lasat-o sa planga si nici sa se framante in zadar. Si, ca oameni solidari, asa facem si noi azi.

Daca oamenii sunt bucurosi, nu intrebam care este motivul acestei bucurii, insa, daca plang, avem tendinta de a afla fie cauza durerii exteriorizate prin lacrimi, fie cu ce putem fi de folos pentru a estompa sau stopa durerea – sau si una si alta. Uneori din impura curiozitate, alteori din adevarata solidaritate sau, impus si simplu, pentru ca asa „cade bine”.

Citește mai mult »Mi-este bine! Cine vrea sa se bucure cu mine?

Dincolo de bine si de rau…

„Tu sa te tii in totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tau.” (Deuteronom 18.13)

In zilele noastre poate fi o dovada de credulitate sa crezi in Dumnezeu ca Fiinta personala. Sa crezi ca aceasta Fiinta este interesata de omenire, in general si de mine, in special, poate fi interpretat ca egocentrism, dar si ca patologie mintala. Dar sa i te adresezi acestei Fiinte, mai mult, sa crezi ca Dumnezeul nevazut comunica si se face cunoscut, ca iti rapunde, asta te poate „ajuta” sa fii catalogat si incadrat, „fara probleme”, intr-o categorie sau alta de boli mintale.

Citește mai mult »Dincolo de bine si de rau…

Transsexualitate infantila

„Dar pentru oricine va face sa pacatuiasca pe unul din acesti micuti, cari cred in Mine, ar fi mai de folos sa i se atarne de gat o piatra mare de moara, si sa fie inecat in adancul marii”. (Matei 18.6)

Am fost si socata, dar si revoltata, cand am citit in presa ca doi baieti britanici au devenit peste vara fete. Asta a fost optiunea lor? Schimbarile mentionate in presa au necesitat, in mod cert, concursul familiei care a dovedit multa intelegere, nu-i asa?

Citește mai mult »Transsexualitate infantila

Salvat, nu condamnat

„Fratilor, chiar daca un om ar cadea deodata in vreo gresala, voi, cari santeti duhovnicesti, sa-l ridicati cu duhul blandetei. Si ia seama la tine insuti, ca sa nu fii ispitit si tu”. (Galateni 6.1)

Cand eram in liceu (asta pe la inceputul anilor ’90), dupa ce vedeta a fost in Romania, tinerii obisnuia sa spuna, in anumite situatii, in gluma: „Michael, nu pleca”! Dar a plecat atunci si acum de tot.

Citește mai mult »Salvat, nu condamnat